Daniela Zeca Buzura: Arta a devenit o formă de rezistență acută.

Doamna Daniela Zeca Buzura, jurnalist și scriitor, a fost invitată la Marile Întâlniri ale Teatrului Excelsior, eveniment moderat de Eveline Păuna, pe parcursul căruia au urcat pe scenă artiști precum Damian Drăghici și Marin Cazacu. Parcă ieri eram la Librăria Humanitas de la Cișmigiu unde se lansa volumul La taclale cu idolii, iar emisiunea Mic dejun cu un campion este plăcerea mea de urmărit pe TVR+. Am desprins câteva citate ale doamnei Daniela Zeca Buzura rostite în timpul acestui eveniment, iar dacă ar fi să aleg momentul meu preferat este cel surprins în minivideoul de la finalul articolului. Lectură și vizionare plăcută!

De-a lungul celor 20 de ani de jurnalism de televiziune, cred că am ajuns în punctul pe care mi-l doream: să fac un interviu de stare, să inovez în interviu, așa cum am văzut cândva la regretatul Iosif Sava, mentorul meu, care transforma totul într-un zbor surprinzător.

Sunt convinsă că suntem și un pic mai vulnerabili la micul dejun, pentru că suntem deschiși tuturor șanselor zilei. Orice se poate întâmpla. Toate lumile sunt deschise. Dincolo de conotația sportivă rutinieră, pentru mine campion este orice om viu. Poate fi o mamă care îngrijește singură un copil sau poate fi un campion care îngrijește cu bucurie o pisică sau de un câine. Sunt felurite moduri de a fi campion în lumina zilei, fără emfază, și atunci de ce să nu le luăm în seamă, ele fac lumea.

Dacă nu avem răspunsuri diferite, atunci jurnalismul nu are rost. Legitimația de jurnalist e doar o chitanță. Atitudinea și înțelegerea de care dă dovadă jurnalistul în fața lumii e totul.

În România de la Interbelic încoace, scriitorul e și jurnalist ca să trăiască și invers. Jurnalist e uneori scriitor pentru că visează la o apreciere la care uneori ajunge doar în vis. Lucrurile sunt separate și nu se conjungă împreună. Se întâmplă așa pentru că în această Românie de după obsedantul deceniu când ceva s-a fracturat grav, eticul și esteticul s-au suprapus într-o manieră nepermisă pentru lumea apuseană de pildă. În Europa largă și evoluată, jurnalistul și scriitorul sunt două feluri de a fi, două stiluri de viață și de percepție. E o suprapunere a esteticului cu eticul care a dus în atâția ani de comunism la o suprapunere aproape suspectă de rezistență. Arta nu trebuie să fie o formă de rezistență. La noi a devenit o formă acută de rezistență. Din această formă de cvasi-eroism, acum am alunecat într-o formă care ne sperie.

Verbs describe us
0

Scrie ce simți