Admiratori vs. obsedați (de artiști)

Cum să transfomi întâlnirea cu artistul preferat într-o experiență plăcută pentru amândoi? Cum să nu pari obsedat printr-un comportament ușor nepotrivit, deși tu îl admiri de ani buni, i-ai văzut toate spectacolele, ai mers la toate concertele, ai toate albumele lui?

Mai întâi, să clarificăm definiția admirației față de un artist, pentru că a fi admirator a devenit un termen superficial și banal, din cauza acțiunilor necugetate ale unora… Admiratorii nu sunt cei care se duc și îi cer artistului o poză și atât, fără să țină cont de cadrul intim în care se află acesta. Să fim bine înțeleși la acest capitol. Văd diverse comentarii pe paginile de socializare ale artiștilor în care sunt criticați de pretinșii admiratori că nu au dorit să facă o poză cu ei. Ce nebunie curată, nu? Om bun, dacă tu admiri  sincer un artist, dacă arta lui înseamnă ceva pentru tine, asta nu înseamnă că artistul respectiv are o obligație față de tine. În ce fel de lume am ajuns să trăim? O lume în care valorile sunt inversate și denaturate.

Admirația și împlinirea ei nu se concretizează într-o fotografie cu artistul preferat, ci reiese din activitatea ta de consumator de artă, activitate prin care îți arăți sprijinul față de activitatea sa profesională. Ești alături discret de artistul tău preferat prin prezența ta la spectacolele sale, la concerte, la lansările de albume, la acțiunile pe care le promovează, la evenimentele care includ și implicarea publicului (cele sociale sau caritabile). În afara profesiei lor, artiștii sunt oameni normali cu activități normale, private și au dreptul la această normalitate (intimitate) pentru că se numește libertatea de a exista în societatea din care fac parte. Un admirator adevărat nu se va năpusti niciodată asupra artistului la restaurant, la benzinărie, nu îl urmărește la tot pasul (hărțuire!) și mai ales nu are un comportament necivilizat când îi este refuzată sau chiar respinsă atitudinea de acaparare a timpului lui liber.

Să facem schimb de locuri: cum v-ați simți dacă milioane de oameni pe care nu-i cunoașteți și cărora nu le-ați vorbit niciodată știu cum vă cheamă și cu ce vă ocupați? Poate fi măgulitor? Da, cu siguranță, dar toată această notorietate devine o corvoadă când toți acei oameni vor ceva de la tine. Și dintr-odată libertatea ta de exista și de a acționa devine plină de constrângeri și îngrădiri.  Nu vrei ca artistul tău preferat să se simtă prost față de tine, nu-i așa? Așa că, dacă nu ești într-un cadru organizat – la o sesiune de autografe, la o lansare de album, la o premieră, nu deranja artistul pentru o poză doar pentru că o figură celebră ca a lui strânge multe reacții pe contul tău de socializare.

Un comportament de admirator adevărat înseamnă respect total. Totuși, cum îi arăți artistului că exiști în viața lui profesională, dacă vrei neapărat să faci acest lucru? Știm bine că industria artistică, mai ales, cea a spectacolului (teatru, concert, eveniment) depinde de public și din ce am observat de-a lungul anilor, nimic nu se compară cu schimbul de energii dintre artiști și spectatori în timpul actului artistic, când noi suntem în sală și ei pe scenă. Spectacolul naște miracole și ce se întâmplă în sala de spectacol rămâne acolo.

Comunicarea cu un artist ar trebui să fie mai ușoară în ziua de azi datorită rețelelor de socializare, dar nu e așa. Reacțiile la postări ne-au furat bucuria cuvântului, a scrisului. Foarte multe reacții și foarte puține comentarii. De ce? Pentru că un like e atât de ușor de dat și treci la următoarea postare sau la treaba ta… Pe vremuri se scriau scrisori în care tu, admiratorul, îți lăsai o parte din inimă. Nici nu îți păsa dacă artistul îți răspunde sau nu la scrisoare,  pentru tine era important să afle el (sau ea) că arta lui (sau a ei) ți-a făcut un mare bine, a făcut o diferență în viața ta.

Viața fără artă ar fi infinit mai săracă, iar pentru ca arta să existe avem nevoie de artiști și de munca lor! Iar ei au nevoie poate să știe că oamenii îi prețuiesc, îi apreciază, îi respectă, îi au ca modele, fără ca această admirație sau chiar pasiune (nu e nimic greșit să te îndrăgosteși de un artist) să cadă în obsesie și agresivitate. Tot ce e frumos, sincer, tot ce nu e forțat, tot ce conține bun-simț, tot ce e făcut cu eleganță, și mai ales cu discreție, cred că ar trebui să fie câteva dintre trăsăturile fundamentale ale relației dintre artist și public.

Relația dintre artist și publicul său este un subiect care m-a preocupat dintotdeauna pentru că eu cred că ea trebuie să fie o relație sănătoasă și benefică de ambele părți. De asemenea, cred că trebuie să fie o relație de lungă durată, indiferent de când începe ea. Arta te însoțește în drumul vieții tale, pentru că îl pavează cu mici comori sufletești care îți oferă neprețuitul dar al emoției, al idealului, al creativității, al fericirii, al gândului curat. Drumul vieții alături de artă este posibil datorită creatorilor artei respective, fie că e muzică, fie că e film, fie că e teatru, fie că e pictură sau alte arte.

Nu știu cum ar trebui să fie momentul ideal al întâlnirii cu un artist, dar mai știu că mi-a părut rău de fiecare dată când un artist a plecat în ceruri și că nu am avut curaj să merg la el să îi declar admirația atunci când l-am văzut la un eveniment public. Am fost chiar invitată la conversație și eram atât de emoționată că nu am spus nimic sau am spus doar prostii, iar asta m-a determinat să dispar. Ce-i spui fără să pari penibil unui artist pe care îl admiri de 10-20 de ani, dar el te vede pentru prima oară în viața lui? Cum treci peste ridicolul emoției și totuși spui ceva doar de dragul de a avea un dialog de câteva replici cu el? Dacă ești un admirator adevărat, cunoști toată munca artistului, vei găsi cu siguranță cuvintele potrivite pentru acest dialog. Vei dori poate un autograf pe albumul muzical, dacă îl ai la tine. Iar poza este ultimul lucru pe care îl vei dori pentru că poza înseamnă atât de puțin pe lângă faptul că tu ai amintirea unei conversații reale cu artistul preferat plus că i-ai arătat dovada admirației tale prin interesul tău real și concret față de munca sa.

Fără artiști lumea ar fi o imensă oroare, am uita să fim fericiți și ne-am cufunda în tristețea de a exista. Dacă măcar o dată te-ai bucurat sau ai căzut pe gânduri la un film, la un spectacol de teatru, la un concert, la vederea unei picturi, atunci gândește-te cum poți oferi mai departe aceste trăiri. Câte forme de admirație sinceră poți găsi pentru artiștii care prin munca lor ți-au trezit o nouă emoție, ți-au schimbat o perspectivă sau mai multe, te-au ajutat să găsești niște răspunsuri?

Situându-mă la jumătatea relației dintre artist și public, prin prisma muncii mele, nu voi renunța niciodată la calitatea mea de admirator. Dacă nu mă pot îndrăgosti de un film, de un spectacol, de o muzică, atunci nu voi fi în stare să dau mai departe ceea ce am primit în sala de spectacol sau cinema. Arta prin intermediul artiștilor te face să fii generos, să te deschizi la minte, să ai două inimi (una veche și una nouă), să visezi mai mult, să gândești mai departe și mai sus, să prinzi aripi și curaj de a te concentra pe binele, pe utilul și frumosul pe care îl poți face. Nu voi compensa niciodată darurile pe care mi le-a oferit mie arta, prin intermediul artiștilor cu har, care își pun sufletul pe tavă cu fiecare proiect. Spectatorul-simțitor e cel mai norocos pentru că e invitat să facă parte din poveste, să trăiască mai multe vieți într-una singură, să fie în imaginar așa cum nu poate fi prin intermediul personajelor, replicilor, muzicii, culorilor. Arta e o resursă nelimitată și le sunt recunoscătoare creatorilor săi pentru că au ales acest drum. Altfel, cuvintele sunt prea sărace…

Și trebuie să spun cu mândrie că există artiști care stau cu orele la poze și autografe în contextul în care tocmai au avut un spectacol greu. Unul dintre aceste exemple este Ștefan Bănică, exemplul absolut de disponibilitate față de admiratori, din tot ce am observat de-a lungul anilor.

Verbs describe us
0

Scrie ce simți