Adaugă titlu…

Asta titrează marile televiziuni și arată imagini cu zoom către coșciug. Agresivitatea nu se mai oprește! Asaltul fotografilor și cameramanilor de ocazie sau de profesie e năucitor…

Aș dori să cred că e un coșmar din care mă voi trezi, că am văzut lacrimi, tăcere și multe durere în loc de mâine cu telefoane sau aparate foto sau camere video în aer, sărind pe ambulanță.  Și vreau să nu cred că am văzut mulți care aua fotografiat sau filmat ajungerea sicriului deschis (!!!!!) cu trupul neînsuflețit al artistului la teatru. Acest comportament totalmente de neînțeles se petrece la fiecare trecere în neființă a unui artist și cred cu fermintate că trebuie oprit prin lege. Oare nu mai avem pic de decență, respect,  smerenie, rușine în ființa noastră? Nu te gândești tu cel care fotografiezi și filmezi artistul trecut în neființă că nu e demn să faci acest lucru? Nu e demn pentru memoria artistului, nu e demn pentru profesia ta de jurnalist sau ce oi fi și pentru noi, cei care vedem asemenea fapte care sfidează orice închipuire… Nu știu cum trebuie să fii ca om ca primul lucru pe care îl vezi când trece un sicriu să ridici aparatul și să-l pozezi….

Nu voi înțelege de ce o colaboratoare a teatrului de revistă (nu dau nume că e unul singur oricum), actuala moderatoare a unei emisiuni televizate (cu materialele urcate pe net) nu a oprit producătorii în a arăta astfel de imagini care nu reprezintă nicidecum artistul și carierea lui respectabilă în teatru. Moartea niciodată nu îi va reprezenta pe artiști! Ei sunt veșnici prin munca lor. Pe scena de teatru, acolo unde e spectacolul, ei trăiesc 100 de vieți într-una singură. Artiștii care fac spectacole nu sunt asemeni celorlați artiști pictori sau scriitori a căror muncă le crește din punct de vedere valoric odată cu trecerea timpului. Artiștii de scenă sunt cei care explodează de senzații, de emoții, de stări, de expresivitate, iar prin magia lor publicul are curajul să viseze și să-și imagineze să poată construi lucruri frumoase, bune și utile într-o lume în care se distruge tot ce-i pozitiv.

A căzut cerul pe mine când am văzut acele materiale defăimătoare la adresa unui mare artist care a plecat dintre noi zilele acestea. Problema este că acest comportament trivial se petrece la fiecare eveniment tragic de trecere în neființă a unei personalități culturale. Și vreau să știu, domnilor și doamnelor, jurnaliști sau nejurnaliști, unde vă este sufletul în asemenea contexte? Unde vă e decența, în condițiile în care declarați sus și tare cât l-ați iubit pe artist plângănd fals….

Cuvintele sunt de prisos aici, dar asemenea comportament trebuie semnalat și oprit. O lege scrisă a bunului-simț în momentele tragice poate nu ar strica. Interzis fotografii și filmări la cortegiile funerare ale artiștilo!  Artiștii, cei care s-au pregătit o viață întreagă pentru a fi văzuți de spectatori doar în cea mai bună formă a lor, voi ce faceți acum cu imaginile astea? Ce vreți să obțineți? Reacții pe facebook?! Unde vă e omenia? Nici un animal nu ar proceda așa! Dacă ar exista o asociație a presei culturale mi-aș da demisia în semn de protest față de practicile sub orice critică de a produce materiale exercitate de unii „colegi”. Dacă răul simț ar fi taxat, poate bunătatea ar fi prioritară, nu-i așa?

Dacă am prețui artiștii cât sunt în viață, atunci moartea ar fi doar un prilej de a ne aminti cât importantă a fost viața lor și viața noastră alături de munca lor, de bucuriile pe care ni le-au oferit prin spectacolele lor.

I-am lăsat un mesaj moderatoarei emisiunii care defăimează artiștii în acest sens, fără să respecte durerea familiilor lor:  Ce poze frumoase, un contrast total cu ceea ce arăți în emisiunea televizată pe care o moderezi, materiale care au inundat internetul cu imagini ale artiștilor în sicriu… De ce faci asta? Asta vor producătorii tăi să distrugă artiștii? Așa le aduci tu un omagiu arătându-i ore în șir în coșciug? Cum se simt familiile lor când văd zeci de telefoane, aparate foto și video ridicate în sus să pozeze sicrie, mai rău ca la urs? Când operatorii au sărit pe ambulanță să pozeze și să filmeze corpul neînsuflețit scos din casă? Cum mai ești om la asemenea materiale? Dar, poate fiind colegă la teatru cu artiștii plecați la ceruri, poate ei asta au vrut de la tine, nu? Nu și-ar fi dorit ca plecarea lor să fie tratată frumos și elegant în presă, să le dedicați emisiuni omagiale activității lor profesionale. Și-au dorit ca voi să vă faceți rating pe durerea familiilor lor și să rămână doar ultima lor imagine pe pământ, aia în coșciug, așa cum îi prezentați voi către memoria colectivă…

Verbs describe us
0

Scrie ce simți