Cristi Puiu: Cele mai toxice impurități sunt cele care vizează demnitatea umană.

Disconfortul poate produce stări de grație, dar nu este o condiție necesară și obligatorie. (Cristi Puiu)

Domnul Cristi Puiu a susținut un masterclass pentru studenții de la Facultatea de Arte din cadrul Universității Hyperion, cu prilejul festivalului Hyperfest, eveniment aflat la cea de-a 16-a ediție.  Într-o sală plină ochi de viitori actori, regizori, directori de imagine, regizorul a răspuns pe rând întrebărilor adresate de aceștia. Fiecare răspuns era o poveste, iar fiecare poveste crea o stare, care te determina să te duci și mai departe cu gândul, să-ți pui și mai multe întrebări, să vezi și mai multe posibilități – de la cum se face un film, la atitudini neprevăzute, la situații-limită prin care treci conducând mașina în oraș pe o stradă deloc aglomerată.

Regizorul ajunge să devină uneori un soi de psihoterapeut și să-și modifice și el comportamentul în funcție de omul care se află în fața lui în momentul acela. Câte roluri poți tu, regizor, juca în relație cu toți colaboratorii? Fiecare colaborator are propria lui sensibilitate. Tu trebuie să ții seama de chestia asta, ei nu trebuie să țină seama de sensibilitatea ta, pentru că tu ești regizorul, tu ești șeful și șeful trebuie carotat. Apar tot felul de impurități în procesul de pre-fabricare a filmului. Cele mai toxice impurități sunt cele care vizează demnitatea omului care se află pe platou. Întrebări de genul: Tu te lași așa modelat? Nu ești un creator? Până să fii creator trebuie să știi despre ce e vorba. Eu sunt prezent la toate castingurile pe care le facem și vorbesc cu actorii. ( Cristi Puiu)

Este o chestie absolut șocantă să văd cum actorii vin la casting și interpretează textul fără ca mai întâi să-l înțeleagă. Și le spun că nu vreau să interpreteze, vreau să descopere textul. Se grăbesc să impresioneze regizorul. Au fost situații comice și mai puțin comice, dar eu nu aveam cum să dispar de acolo deși mi-am dorit-o de foarte multe ori. Ce se întâmpla sub ochii mei era de-o violență imposibil de descris. Nu întotdeauna e așa, Slavă Domnului! Și atunci te bucuri, normal că duci ziua până la capăt. Dacă te întâlnești cu un actor între alți 20, e perfect.Vina e împărțită. E adevărat că sunt o mulțime de regizori care cred despre ei înșiși fel de fel de lucruri, așa cum sunt actori care cred despre ei înșiși fel de fel de lucruri. Sunt oameni care nu-și încap în piele, și atunci ai un drum de făcut cu ei. Lucrurile nu se întâmplă așa pocnind din degete.Filmele nu sunt făcute numai din roluri principale. Cumva mulți se simt vexați și așa ajung actorii să se caroteze între ei. Nu vreau să intru în chestia asta că mă ia durerea de cap. E o meserie cu probleme. Există rivalități cât casa.  ( Cristi Puiu)

Nu-i fac eu pe actori să fie așa cum sunt în film. Probabil ei ajung să fie așa pentru că ajung la exasperare. Și asta e o metodă destul de serioasă, dacă aveți buget pentru asta, socotiți multe duble. La un moment dat actorul o să te urască și o să vrea acasă și atunci e bine. Dar trebuie să ai nerv, să trăiești fiecare dublă cu toată ființa ta, că nu ești sigur că apare la dubla 40, poate apare la dubla 20. Nu știi cât de rezistent este actorul. Se pot întâmpla fel de fel de alte surprize: să leșine, să plângă. Din păcate cei mai mulți pleacă. Și pleacă mulți români de aici. Cei care am rămas pe aici, haideți să facem să meargă treaba. Să nu ne mai uităm la paiul din ochiul vecinului, să ne uităm la bârna din ochiul nostru. E bine să ne facem noi treaba acolo unde suntem și lucrurile vor merge. ( Cristi Puiu)

Spun oamenii că nu se duc să vadă filme românești că asta văd în fiecare zi. Nu, nu vezi în fiecare zi. Te ferești de asta. Închizi ochii. Întorci privirea. Te ascunzi. Nu vrei să vezi asta. Dar de ce nu vrei să vezi asta? Pentru că alegi să trăiești într-o ficțiune pe care tu o fabrici despre propria ta viață, despre propria ta lume, despre propria ta țară? Pentru că e confortabil. De ce aproape toți cei cu care te întâlnești în afară de rude și de prieteni sunt niște nenorociți? Ai fi făcut nu știu câte în țara asta dar te-au împiedicat jigodiile astea. Și culmea e că sunt foarte mulți cu această mentalitate. Mai bine taci și încerci să faci. De exemplu, ia nu mai parca acolo unde nu ai voie să parchezi. Ia nu mai institui tu acolo regim de proprietate unde nu ai nici un fel de drept. Cum vin ăștia și-ți ridică ștergătoarele… Cum să faci așa ceva? M-ar arde mâinile până în umeri să mă ating de lucrul altcuiva. ( Cristi Puiu)

Verbs describe us
0

One thought on “Cristi Puiu: Cele mai toxice impurități sunt cele care vizează demnitatea umană.

Scrie ce simți