Oana Pellea: Singura dată când am avut emoții a fost în fața tatălui meu

Emoția cu e mare este atunci când actorul pe care tu l-ai aplaudat îndelung pe scenă pentru rolurile sale, trece dincolo de text, dincolo de regie, se folosește de cuvintele sale, nu ale personajului, este autor total și brodează în sufletul tău cu andrele care nu înțeapă, doar mângâie. O întâlnire de neuitat cu o adevărată ambasadoare a culturii românești, doamna Oana Pellea, care parcă se reinventează la fiecare apariție în public, și care te obligă prin ceea ce spune și exprimă pe tine spectatorul să devii mai creativ, mai activ, mai reactiv la ceea ce e în jur. M-am înnoit energetic datorită acestui eveniment și sunt profund recunoscătoare pentru faptul că artistul acceptă să dialogheze cu publicul său, că stă ore să ofere autografe pe cărți și audibookuri. Asta înseamnă respect și prețuire, valori importante ale umanității pe care nu trebuie să le uităm niciodată, chiar dacă nu se mai pune atât de mult accentul pe ele în ziua de azi. Construcția umană are nevoie de valori!

Doamna Oana Pellea a fost invitata de onoare a Festivalului Internațional de Carte Transilvania, eveniment desfășurat la Cluj-Napoca, în cadrul căruia s-au adunat zeci de iubitori de literatură, teatru și film pentru a asista la dialogul moderat de doamna Anca Măniuțiu, profesor Universitatea Babeș-Bolyai, scriitor, critic de teatru și traducător. Iubitorii de cultură din București o pot vedea pe Doamna Oana Pellea în spectacolele Efectul razelor gamma asupra crăiţelor lunatice, N(aum), Mă tot duc la Teatrul Metropolis, Oscar și Tanti Roz și Scaunele la Teatrul L.S. Bulandra și Idolul și Ion Anapoda la Arcub.

Anca Măniuțiu: Ce e mai greu: să joci în teatru sau să joci într-un film?
Oana Pellea: Probabil că teatrul pentru că e viu. În film depinzi de o foarfecă, dacă ești un actor slăbuț, poți să iei Oscarul cu un montaj sau cu un scenariu extraordinar. În teatru dacă nu dai carnea, sângele și viul din tine celor din sală, nu se poate. Nu vine nimeni să îți zică Tăiați și Reluăm sau să monteze scena ca la film. La teatru se întâmplă totul pe loc. Oana Pellea: Din cauza aceasta cred că marii actori de cinema se întorc la teatru ca o școală. Ai nevoie de a-ți măsura emoția.
Îmi place următorul rol care va veni, cel care mă bântuie acum, de acesta sunt îndrăgostită. De altfel nu am nici o preferință. Pe toate la timpul lor le-am adorat. Nu am jucat niciodată ceva care să nu-mi fi plăcut, ceva care să nu mă lase să dorm noaptea de drag și de pasiune. Dacă am acceptat un rol m-am și îndrăgostit de el.

“Scriu cum trăiesc. Nu mi-e frică de judecata oamenilor. Mi-e frică doar de Dumnezeu.

Testul enorm pentru actori este să joace pe scenă iar în sală să fie un public format din copii, nu adolescenți. Pe copii nu-i poți minți. În Elveția am jucat Mă tot duc în limba franceză pentru copii și au fost toți foarte atenți la mine și la Mihai Gruia Sandu. Este o scenă în care eu arăt spre capătul sălii și toți copiii s-au întors după degetul meu ca să vadă ce era acolo. Sunt geniali!

La teatru iubesc emoția și a fi împreună. Eu am sărbătoare în fiecare seară pentru că joc teatru cu oameni și pentru oameni. Acesta e un privilegiu nemeritat, așa a fost să fie. Să li se odihnească oamenilor ochii pe mine e un privilegiu pentru care nu voi ști niciodată cum să mulțumesc.

Nu cred că scapi niciodată de personajele pe care le interpretezi. Nu se poate explica de ce. Ține de miraculos, de alchimie. Un personaj nu pleacă odată cu machiajul, rămâne în sufletul tău.

Ani de zile am ținut cursuri pentru oameni din multinaționale și unul dintre module era despre frica de a vorbi în public. Materialul uman este ca pastilina, ușor de modelat. Sufletului uman nu-i trebuie mult să se deschidă. Unui om îi trebuie să-i spună cineva uitându-se în ochii lui că o să fie bine, că e iubit și că nu e singur pe lume. Și de aici în colo oricine pe acest pământ se deschide și cad măști. Am lucrat cu mare plăcere și le-am spus la finalul cursului că e paradoxal că eu predau acest curs, pentru că eu nu știu ce înseamnă să ai emoții pe scenă, în fața unui public. Am avut o singură dată emoții când i-am spus tatălui meu repetoriul ales pentru examenul de admitere la actorie și de atunci nu am mai avut emoții. Acelea au fost emoțiile vieții mele. De acolo pornind am doar bucuria și plăcerea de a fi împreună”.  (Oana Pellea)

 

Verbs describe us
0

Leave a Reply