Organic Sound Twist. Scrisoare de dragoste către muzică

Probabil că Zeul Artelor mi-a simțit cumva nevoia de a mă reuni cu muzica pe plan spiritual și mi-a scos în cale doar evenimente care au legătură directă cu acest domeniu, dacă luăm în considerare ultimele 4 articole postate pe platforma culturală Verbs describe us. Țin să menționez că nu mi-am propus deloc să am muzica în vizor mai mult decât oricare alte domenii, dar probabil în universul meu interior s-a declanșat alarma necesității prezenței muzicii în viața mea culturală.

Întâlnirile Internaționale de la Cluj, ediția 2017, au început cu o premieră – Organic Sound Twist – din titlu încep să ți se trezească simțurile – sunetele pe care conții, sunetele care sunt împrumutate, sunetele desprinse din realitate sau imaginar, sunetele care vin natural ca un val încrezător și spală toate cuvintele lăsându-le fără sens. When words fail, music speaks.

“Muzica mă ajută să-mi amintesc de un trecut care nu a avut loc. Mă face să-mi imaginez un viitor ce va deveni un trecut neîmplinit. Dar asta nu mă întristează. Pentru că atunci când o reascult, mă păcălește cum că s-a întâmplat. Și chiar s-a întâmplat. Și a sunat bine de tot în corpul meu!” Andrea Gavriliu, sinopsis Organic Sound Twist

Am un respect extraordinar pentru oamenii care interpretează prin mișcare sunetele, corpul lor creează pornind de la stimulentele muzicale. Mișcările iau forma sunetului sau intră la duel cu el – un duel ideal în care nimic nu e perfect, dar nici inegal. Grația, suavitatea, forța sunt doar câteva dintre calitățile definitoriii, în opinia mea, ale artei dansului contemporan pe care o realizează Andrea Gavriliu, cel mai solicitat coregraf de teatru la nivel național și în mod cert una dintre cele mai bune actrițe de teatru-dans din generația aceasta. De fapt, arta pe care o face ea are atât de multe fațete că nu i-aș face dreptate dacă aș alege să o închistez într-o formă sau o definiție anume. Fiecare spectator e dator să cunoască pe cont propriu miracolul artei vii din prezent doar într-un timp limitat, în cazul de față puțin peste un ceas, într-un loc bine stabilit – Sala Euphorion a Teatrului Național Cluj-Napoca.

Iată un spectacol care îmi pune mie spectatorul problema prezenței muzicii în viața mea și a felului în care îmi influențează ea gânduri și reacții. Ei, nu am de gând să povestesc acum. Surpriza spectacolului trebuie să fie totală, din punctul meu de vedere. Mi se pare fascinant ca un om să fie atât de expresiv prin mișcările sale, să transpună sunetul într-o poveste și în afară de asta să nu uite de latura sa afectivă și aici apasă niște butoane ale amintirilor care ne-au rămas în cap datorită muzicii. Cum un cuvânt face trimitere la un refren, cum un sunet te duce imediat înapoi în timp și îți dai seama cât de mult te-ai schimbat tu ca om, dar că muzica e neschimbată și de aceea e singura stabilitate a trecerii timpului, poate.

Tot timpul îmi place să fredonez ceva în cap sau cu glas tare pe stradă sau oricând simt nevoia, dacă nu am o muzică care să răsune mut sau tare, atunci dau năvală gândurile ca o avalanșă toxică de care nu poți scăpa. Muzica te salvează și îmi închipui că mișcarea plus muzica constituie cea mai puternică relație de dragoste dintotdeauna. Muzica și mișcarea vor fi acolo pentru tine când nimeni altcineva nu va fi. Adevărat! Ceea ce poți face tu cu tine, nimeni altcineva nu știe să facă sau cum anume trebuie făcut. A fost o zguduitură plăcută acest spectacol și îmi doresc să îl revăd și în București. Pe muzică nu trebuie să o faci să aștepte, ea rămâna acolo fie că tu ești acolo pentru ea sau nu. Muzica rămâne. Omul zboară.

 

Verbs describe us
0

Leave a Reply