Gânduri nespuse: Ai uitat să te bucuri?

Azi Verbs describe us a împlinit 2 ani și 6 luni. Te invit într-un colț al sufletului meu, Judy. 

Dragostea care distruge
Distrugerea nu poate duce la dragoste, nu-i așa?
Scrisul nu poate duce la muțenia gândurilor
Gândurile ard și tu devii tot mai înghețaț
Cu fiecare zi
Fiecare noapte e posibilitatea de a trăi
Când știi că nu mai e nimic de făcut
Deși au rămas atâtea nefăcute
Termină cu poezia stupidă în vers alb!
Îmi spune o voce pe care o cunosc.
Trăiesc prea mult în trecut sau deloc.
Prezentul mă prăbușește
Viitorul râde înainte
Nu vom fi niciodată
Nu vom mai apuca

Am scris aceste rânduri de mai sus  sub influența unei simple constatări, constare valabilă desigur pentru cei care activează în zona onlineului și care sunt fără să vrea dependenți de feed-backul primit din partea persoanelor care îi urmăresc. De cum vine ideea, imediat alergi la computer, o asamblezi în scris și nu te bucuri de procesul creativ pentru că nu ai timp, ești contratimp, te bucuri doar dacă primești un feed-back. Și după ani în așteptarea acestui feed-back îți dai seama că el nu este atât de important pe cât credeai tu, pentru simplul fapt că ți-a răpit bucuria de a face un lucru. Nebunia feed-backului ți-a răpit tot. Nu mai poți fi prezent niciodată total în ceea ce se întâmplă acum pentru că tu te gândești la cum va fi receptat ce ai făcut tu și asta devine un calvar.

Mă gândesc la emoțiile pe care le aveam înainte de a face un material scris și filmat cu o personalitate pe care eu o admiram de când eram mică. Am și acum emoții, dar emoțiile primei întâlniri sunt incomparabile cu oricare altele. Emoțiile se transformă exact cum mă transform și eu ca om, deși valorile îmi rămân aceleași. Sunt realmente uluită cum prin tot ce am descoperit și am aflat despre lumea în care trăiesc, m-am întors tot la valorile copilăriei, la ceea ce singură mi-am ales drept credință. Farmec și esență. Luptă și dăruire. Contrastul simbiotic al vieții și al morții. Toate astea m-au apropiat de teatru, de muzică, de arte plastice, iar scrisul a fost întotdeauna acolo să consemneze trăirile în cuvinte care nu s-au găsit niciodată unul pe celălalt, dar s-au căutat.

Mi-ar fi plăcut să nu-mi mai fie frică de tot ce pot face bun, frumos și util. Nu am regrete. Viața e prea scurtă să ai regrete. Poți șterge niște amintiri care nu mai au sens azi, dar e ca și când îți anulezi un timp al tău. Vrei nu vrei viața este delimitată de ceea ce faci, nu de ceea ce simți. Neliniștea, durerea sunt trăiri care nu trec sub incidentul acțiunilor exterioare. Ele acționează asupra ta și te fac inactiv, otrăvindu-ți conștiința. Și atunci trebuie să știi cum să te lupți. Nu-ți ajunge lupta exterioară parcă. E în plan secundar. Lupți pe două planuri în paralel de fapt. Ritmul e același, discontinuu și abrupt. Nu ține cont de partitură, nici de dirijor. Aceasta e muzica nebună a inimii și poate uneori a vieții celui în care bate inima. Bătaia inimii e singura violență care te face viu. Viața nu are nevoie de feed-back. Viața are nevoie de tine.

Verbs describe us
0

Scrie ce simți