Masculin/Feminin. Gânduri după spectacol

Din primăvara anului 2013 văd acest spectacol în spații diferite din București, iar din anul 2015 de când s-a schimbat distribuția, practic a devenit un nou spectacol. Am ajuns să-l văd abia acum în cea mai caldă zi din ultimii 40 de ani, 1 iulie 2017. Mi-a plăcut enorm să reintru în povestea lui Adam și a Evei și a copiilor lor nenăscuți. Am înțeles poate mai bine acum cât de greu este să trăiești între două lumi – viața prezentă și un trecut dureros. Durerea nevindecată previne orice tentativă de fericire a inimii care devine un arici cu spini otrăvitori. Iubirea se transformă într-o corvoadă și tot ce vrea inima-arici este să evadeze din ceea ce este. În situații care te presează și te nimicesc, singura variantă neîncercată e cea radicală – să devii altcineva și așa te vei vindeca de trecut. Când trecutul îți înlățuie sufletul, nicio bucurie din prezent nu te mai poate face să trăiești, nici măcar copiii pe care îi aștepți.

Dacă eu nu m-am născut, nu înseamnă că nu exist.

Copiii nenăscuți își vizualizează posibilele vieți de pe pământ. Întâmplările sunt multiple și scenariile foarte ofertante. Ei nu sunt răspunzători pentru greșelile părinților și au dreptul la propria fericire, chiar dacă drumul lor imaginar e pavat cu tot felul de obstacole neașteptate. Nimic nu e previzibil în existența lor de pe pământ, totuși ei sunt siguri de un lucru – iubirea care îi va aduce împreună chiar și în cele mai grele condiții, în vremuri tulburi.
Și acum urmează femeia puternică, răbdătoare și permisibilă, care e alături de bărbatul pe care-l iubește indiferent ce crize ar traversa el. Replicile care demonstrează cel mai bine, după părerea mea forța femeii sunt: Dar te-am întrebat eu pe tine ce ești când ne-am căsătorit? Puteai să fii și un cocostârc! Asta arată că ea, Eva, ar fi în capabilă să treacă peste orice pentru împlinirea iubirii și ar suporta orice fel de consecințe pentru fericirea persoanei iubite. Dacă din popor, femeia îndura de toate (șantaj, violență etc) ca să rămână alături de soț, aici nu vorbim de astfel de practici.
Cred că situația propusă de text este valabilă și în ambele sensuri, doar că bărbatului îi e mai ușor să se schimbe, el nefiind pus în situația de a purta o sarcină. Adam vrea să fugă de trecutul care-l domină printr-o schimbare de imagine, crezând că așa poate schimba și istoria. Dramatic și comic în aceleași timp. Comic prin felul în care situațiile sunt jucate, altfel doar dramatic pentru că se cunosc atât de multe cazuri în care se apelează la schimbarea de imagine când se dorește o schimbare de perspectivă, de fapt.
Suferința nebandajată la timp otrăvește sângele și blochează orice acces al vreunei unde de fericire a vieții. O traumă din copilărie neprocesată, neînțeleasă, nedigerată este un ca un cancer care se răspândește în tot corpul, dar care nu se vede la RMN. O traumă nu poate fi operată, dar durerea pe care o provoacă de-a lungul anilor e atât de puternică încât te împinge pe tine cel care o are să-și dorească operații, schimbări, evadări din propria realitate fizică. Lupta interioară a bărbatului care își refuză propria identitate din cauza traumei avute în copilărie este un subiect sensibil și deloc comentabil, după părerea mea. Oricât de mare ar fi empatia, nu poți judeca deciziile cuiva, pentru că nu trăiești în locul acelei persoane.
Prin urmare, întrebările continuă – Până unde merge schimbarea când vrei să scapi de un trecut traumatic? Ce discută bebelușii nenăscuți când nici măcar nu știu limba pământeană? Ce face femeia viitoare mamă când bărbatul viitor tată vrea ceea ce ea nu-i poate oferi? Ce e iubirea dincolo de exterior și interior? Unde fugi când nu mai ai unde să fugi?
A fost o reprezentație reușită la micul Godot Cafe, în care nu se mai fumează acum. Așa am perceput eu și cred că nu mă înșel, întrucât am renunțat la ideea de a transforma o senzație într-o revelație, de a-mi induce ceea ce nu este. Am adoptat cred eu niște atitudini mai sănătoase, chiar dacă am rămas un teatroholic fără remediu în continuare. A, să nu uit detaliul important distribuția a fost formată din: Laura Creț (Eva), Theodora Stanciu (Ada), Marius Manole(Adam), Lia Bugnar(bebeluș) și George Rotaru (bebeluș).

Verbs describe us
0

Scrie ce simți