Andreea Vasile: Scap de nesiguranță muncind

Cel mai tonic interviu de până acum este cel cu Andreea Vasile, căreia îi citești în ochi bucuria vieții și plăcerea de a face profesia pe care și-a ales-o. Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. Are 4 noi spectacole de teatru în care vă veți convinge de acest lucru și un nou film, care a fost vizionat pe axa lumii de la Tokyo până la Washington, opriri Berlin și București. Cu prilejul expoziției de pictură și grafică Zâmbet de actor de la Casa Artelor, Andreea Vasile a acceptat invitația Verbs describe us  de a vorbi despre cele mai noi povești teatrale din care face parte, lucrul la fiecare în parte și dacă trecem prin filtrul gândurilor și emoțiilor noastre vorbele sale, vom vedea că nu sunt doar vorbe, ci o forță nemaipomenită de credință și iubire față de meseria sa.  Și toate aceste sentimente sunt extrem de aplicabile în meseria oricui, cred eu.

Judy Florescu: Te vedem în 4 premiere teatrale în stagiunea aceasta, dintre care eu am văzut 3, cea mai recentă fiind Reguli de viață la Teatrul de Comedie. Cum a fost lucrul cu tânăra regizoare Ioana Petre?

Andreea Vasile: Eu am o poveste întreagă cu Ioana, pentru că noi am lucrat din facultate. Am lucrat și la spectacolul ei de licență. Am lucrat foarte bine. I-am tot spus în timpul acesta să facă regie de teatru pentru că e foarte bună. Ioana are o lume aparte, construiește foarte frumos, lucrează cu actorul, are răbdare. Sigur că vine cu temele făcute de acasă, dar nu se oprește doar la ce și-a propus ea. E lucru continuu în care noi venim cu propuneri, ea adaugă ceva. Reguli de viață e o bucurie de spectacol, noi de-abia așteptăm să-l jucăm. Toată echipa e minunată: Manuela Ciucur, Smaranda Caragea, Ionuț Grama, Cătălin Babliuc, domnul Puiu Dănilă.  E o echipă foarte bine închegată și e un proiect la care ținem foarte tare. Dincolo de asta are o poveste puternică.  Nu știi la un moment dat dacă să râzi sau să plângi. E o comedie, dar are un twist și totul se dă peste cap. Totul devine un haos total. Povestea e foarte bună și foarte recognoscibilă cel puțin de către spectatori. Îi văd cum se regăsesc în povestea spectacolului. E foarte frumos construită și foarte frumos condusă de Ioana Petre.

Judy Florescu: Și înainte de Reguli de viață, te-am văzut la teatrul indepent Point în spectacolul Politik.on, regia și dramaturgia Radu Iacoban.

Andreea Vasile: Radu e un regizor al nabii de curajos, care se duce în foarte multe zone, care testează și care experimentează. În afară de regizor, el e și un dramaturg foarte bun. Ceea ce mi se pare fascinant e că deocamdată îl văd experimentând orice, pentru că are curajul necesar să se ducă și are și resursele să o facă. Un spectacol care e cu totul în altă zonă, Politik.on e o satiră a politichiei române actuale, care e spusă cu foarte mult umor. Radu e un regizor care are umor și o parte întunecată excelentă la care eu țin foarte tare. În Politik.on fac un rol de compoziție. Joc alături de Letiția Vlădescu, Ionuț Grama și Lucian Iftimie și facem niște personaje pe care dacă te uiți la televizor sigur le vezi la un moment dat.

Judy Florescu: Întrebarea mea obsesie pentru actorii ca fac și film și teatru este să explice spectatorilor diferența dintre un rol pe film și altul pe teatru.

Andreea Vasile: Partea cea mai frumoasă la teatru e că, având posibilitatea să mergi în paralel cu spectacolul, să evoluezi, să te maturizezi odată cu el, pentru că un spectacol se întinde pe o durată mai mare de timp, tu descoperi nuanțe ale personajului și după 3-4 ani de când ai început să-l joci. Nouă ni s-a întâmplat asta la Niște fete. Am jucat spectacolul aproape 7 ani. A fost amuzant că una dintre actrițele din distribuție era însărcinată când am început spectacolul și apoi la ultima reprezentație fetița ei avea deja 7 ani. Asta e fascinant că de fapt de fiecare dată tu descoperi laturi noi ale personajului și descoperi feluri în care spui lucrurile, semnificații ale textului și asta te duce mai departe și îți dă și bucuria de care ai nevoie ca să refaci totul de la zero și după 5 ani după ce ai un rol. Un spectacol trebuie să fie proaspăt ca și când îl joci pentru prima dată.  Deosebirea majoră e că la film ai livrat ceva, ai o perioadă determinată de timp, în care tu trebuie să te gândești și să dai tot ce ai mai important. Peste un an, când vei vedea rezultatul, având detașarea necesară, îți dai seama că ai fi putut să faci altfel, că ai fi putut să îmbunătățești, că tu te-ai maturizat, că tu ai înțeles altfel lucrurile. Cu spectacolul evoluezi cot la cot.

Judy Florescu: Și noi, spectatorii mergem la drum cu spectacolul și ne raportăm la el de-a lungul anilor. Ajungem la Jake și femeile lui. Cum te-a ales regizorul Claudiu Goga pentru rolul principal feminin?

Andreea Vasile: Am fost la casting pentru rolul acesta. Eu mai lucrasem cu Claudiu la Un bărbat pentru Sara. L-am jucat la Mall Băneasa o perioada și acum îl jucăm la Palatul Copiilor. Ce-mi place foarte tare la Claudiu e că lucrează pe relația pe care o construiește între actori. Îți dă șansa să improvizezi. Îți creează niște jaloane, dar în același timp îți lasă libertatea să te joci între ele. Îți acceptă propunerile. Eu am o scenă în care am propus o acrobație și a fost super-încântat. Are generozitate și un fel de sensibilitate în ceea ce privește textul și actorul. Știe cum să se raporteze la fiecare actor. Are un fel de înțelegere a semnificațiilor textului care mie îmi place foarte tare, pe care le dezvoltă în scenă, în lucrul cu actorii.

Judy Florescu: Textul lui Neil Simon este din anii 1960 și cu toate astea ne regăsim în el.

Andreea Vasile: Textul e foarte actual. Și Shakespeare e al naibii de contemporan, dacă stai să te gândești. Toate scriiturile mari și bune au anvergură în timp. Dacă faci un arc în timp îți dai seama că ele au fost la fel de valabile ca atunci când au fost scrise, ceea ce pentru umanitate nu e foarte bine, pentru că înseamnă că am evoluat foarte puțin.

Judy Florescu: Care au fost provocările sau dificultățile cu care te-ai confruntat ca tânără actriiță?

Andreea Vasile: Provocările/dificultățile le resimt când am perioade când nu lucrez. Cred că orice actor își pune problema asta. E un soi de nesiguranță pe termen lung. Atunci când lucrezi frica este într-o doză mult mai mică. Pentru mine provocarea înseamnă de a găsi o modalitate de a gestiona perioadele în care nu lucrezi. Și dacă nu lucrezi, ce faci atunci? E un soi de muncă non-stop cu tine, cu ce faci, cu ce citești, cu ce vezi, cu oamenii pe care-i întâlnești. E o muncă în plus, pe care trebuie să o faci, pentru că altfel dacă stai să accepți să-ți cadă din cer, nu se întâmplă.

Judy Florescu: Iubire isterică este a patra premieră teatrală în care joci din nou alături de Diana Cavaliotti.

Andreea Vasile: E o chimie incredibilă între noi pe scenă. Ne cunoaștem foarte bine și știm exact cum schimbăm tonul. E un partener extraordinar, dincolo de faptul că e o actriță foarte bună, e un partener foarte viu de joc, la care nu ai cum să nu fii atent. Vorbeam și cu ea și cu regizorul Cristi Juncu despre acest spectacol și le spuneam că e un spectacol pentru tinerele la început de drum, despre cât de ușor poți să-ți ratezi viața și cât de ireversibil e procesul acesta și nu mai poți schimba nimic, pentru că tu te construiești într-un anumit fel. E un spectacol despre cât de ușor poți să atingi fundul prăpastiei și să te trezești cu mâinile legate și că nu mai poți face nimic pentru propria ta viață, pentru că nu te-a mânat nimic în luptă.  Joc alături de Claudiu Istodor, Theodora Stanciu, Bogdan Farcaș și Cristi Popa. E un spectacol despre ratare în toate formele ei și neputință.

Judy Florescu: Eu am crezut că este o comedie isterică…

Andreea Vasile: Este chiar o comedie isterică. Mi se pare excelent că poți să vorbești despre subiecte mari și să atingi niște teme foarte sensibile, dureroase și importante, punându-le într-un context comic. Asta dă un plus poveștii.

Judy Florescu: Iar acum trecem la cel mai recent film în care te vedem, Fixeur, regia Adrian Sitaru. Chiar săptămâna trecută ai fost invitată la vizionarea de la Washington din SUA. Care au fost reacțiile publicului de acolo?

Andreea Vasile: Dacă mă întrebi pe mine, ar fi trebuit să meargă Tudor Istodor, care face un rol genial, și Adrian. Eu sunt doar doar supporting role. A fost o mare bucurie că filmul a fost foarte bine primit. Au rămas foarte mulți oameni la Q&A și erau toți încântați de filmul pe care l-a făcut Sitaru. Înainte să merg în State, credeam că subiectul filmului e valabil doar pentru partea de Est a Europei, dar e construit de Sitaru cu atâta emoție și cu atâta candoare, încât e o poveste universal valabilă.

Judy Florescu: În public erau doar români sau erau și americani?

Andreea Vasile: Publicul era format din mulți americani și români. Am fost întrebată de către un român care e filmul meu preferat, am răspuns Balanța, regia Lucian Pintilie, și apoi am primit mesaj pe facebook de la un american să-i spun exact care e numele ca să-l caute și el. A fost un public foarte bun.

Verbs describe us
0

Leave a Reply