Cristina Casian: Teatrul e viu pentru că de fiecare dată e altfel.

La Întâlnirea iubitorilor de pictură, literatură și teatru, actorii Cristina Casian și Andrei Radu au citit din cărțile lor preferate și apoi au purtat un dialog cu artiștii liceeni care au împodobit Ceainăria Cărturești cu tablourile lor . Erika Gabor: Există momente în care ți se dă să joci un personaj și spui nu pot, adică nu te prinde, nu te poți intregra în el sau poți juca absolut orice?
Cristina Casian: Se întâmplă câteodată să refuzi. Îți dau un exemplu: dacă ți se propune să joci într-un spectacol în care personajul pe care trebuie să-l interpretezi este foarte asemănător cu un alt personaj, pe care îl interpretezi deja într-un alt spectacol, atunci nu vrei să repeți aceleași lucruri, vrei să evoluezi și refuzi un astfel de rol.

 

Erika Gabor: Se poate întâmpla să nu poți să-l joci pur și simplu pe acel personaj, nu neapărat că nu vrei, dacă încerci și nu-ți iese?
Cristina Casian: . În momentul în care primești un rol pe parcursul întâlnirii tale cu personajul respectiv există inclusiv această îndoială: Dacă nu e potrivit pentru mine? Există tot timpul întrebarea: Dar oare o fi? Dar oare n-o fi? Cu cât este mai des pusă întrebarea asta, cu atât înseamnă că provocarea e mai mare și că tocmai pentru că nu ți se potrivește trebuie să-l faci să fie al tău.
Andrei Radu: Apropo de provocare, cred că asta ni se întâmplă și mai des: faptul că ni se spune că nu putem juca acel rol și îl facem oricum, pentru că trebuie. Și apoi ești acasă și spui că nu ți-a ieșit cum trebuie, că nu-ți place cum ai construit, ai auzit și feed-back. Faptul că nu poți este doar o chestie de percepție și face parte din procesul de creație.

Erika Gabor: Există cenzură într-o piesă de teatru?
Cristina Casian: Din anul 1989 nu mai există cenzură în teatru.
Andrei Radu: Din ce am văzut deja nu mai e vorba de cenzură, ci de dorințele regizorale. Dacă ți se propune să joci dezbrăcat, atunci intervine o problemă problemă de etică, dacă vrei să faci asta, dacă ești sau nu motivat, de ce se va înțelege din exterior.

Veronica Mirea: Care ar fi diferențele dintre a juca într-un serial și a juca pe scenă într-o piesă de teatru?
Andrei Radu:  E o foarte mare provocare din punct de vedere cronologic. În teatru te bazezi pe niște puncte de reper într-o anumită construcție. Ai un început, un final, știi prin ce treci. Ai un traseu clar. La film, în momentul în care regizorul îți spune că astăzi filmăm scena 14 în care cazi în lac și mâine începem cu prima scenă în care te săruți cu iubita, este o apropiere mult mai tehnică. Asta nu înseamnă că nu e valabilă, asta nu înseamnă că nu funcționează, dar trebuie să fii pregătit să lucrezi din punctul acesta de vedere. Să îți imaginezi situațiile dinainte, să știi din ce unghi filmezi.
Veronica Mirea: Acum mi se pare mai greu să joci într-un film decât într-o piesă de teatru.
Andrei Radu: Dificultatea este dimpotrivă. Eu nu aș da niciodată dificultatea pe care o simt pe scenă pentru cea de pe film, pe care o respect, îmi place, dar o iau ca atare. Este mult mai greu, din punctul meu de vedere, să stabilești niște lucruri cu regizorul, cu intențiile pe care le ai cu tot ce e în mintea ta, față de partea tehnică.
Cristina Casian: Când se referă la tehnic să referă la tehnica actoricească. Există tehnici actoricești la care se apelează sau nu se apelează în funcțiile de alegerile pe care le faci tu ca actor. În film e foarte posibil într-adevăr să se apeleze mult mai repede la această tehnică actoricească pentru că nu există un timp mai lung de asimilare a emoției, a informației, a poveștii în care ești. Trebuie să fii atunci, pentru că nu se poate filma 2 zile un cadru. Există un timp mai scurt pentru film, costurile fiind mai mari. Toată aparatura, camere, car, echipă, toate astea costă, deci lucrurile trebuie să se întâmple mult mai rapid decât la teatru. La teatru ai acest avantaj ca de la spectacol la spectacol tu ca actor să-ți propui un alt scop în scenă, să vrei altceva de la tine cu personajul pe care îl faci, de la personaj, de la poveste. Vrei să spui altceva decât seara precedentă. Atunci teatrul e viu pentru că de fiecare dată e altfel. La film se bate în cuie, nu se mai poate schimba nimic. Bucuria e mai mare în teatru în felul acesta.

Verbs describe us
0

Scrie ce simți