Radu Afrim: Nu fac călătorii nepermise și paradisuri artificiale.

Lansarea ediției în limba engleză a cărții scrise de doamna Cristina Rusiecki – Radu Afrim. Țesuturile fragilității a fost un eveniment destinat realmente iubitorilor de teatru și celor care fac teatru. Am avut un sentiment plăcut de comunicare lăuntrică, o stare pe care o generează de obicei prezența la teatru și am rememorat în gând toate spectacolele lui Radu Afrim pe care le-am văzut și care nu se mai joacă acum, doar 2 în București au mai rămas. Întâlnirea a fost specială pentru că fiecare dintre cei prezenți avea o legătură cu teatrul afrimian și de aici rezultă importanța participării noastre la actul viu care se numește spectacol, a cărui viață e atât de scurtă, și din care ești atât de norocos dacă ai ocazia să faci parte chiar și prilej de câteva ore.

Cristina Rusiecki: Personajele din spectacolele regizate de Radu Afrim sunt personaje foarte blânde care nu au putere să facă rău. Sunt puțin într-o dungă, simpatice, pline de buimăceală, care nu pot face față atrocităților din jur sau regulilor de supraviețuire dintr-o societate crudă, iar atunci își generează propriul cod după propria structură și fantezie. În fond, sunt atât de scumpe tocmai pentru că îți confecționează un univers în funcție de cheful de moment. Se adună în mini-colonii de lunatici, trăiesc după legi individuale în propria lor bulă de suprarealitate. Dacă publicul le iubește necondiționat asta este, după părerea mea, mai ales pentru imensa lor libertate interioară.

Marius Manole: Sunt foarte mulți actori în sală și ăsta este un mare plus. Pe noit toți Radu ne face să fim deștepți. Pentru mine, Radu Afrim e acea parte din mine care lipsește și eu când mă întâlnesc cu el dintr-odată devin întreg. Și asta e cea mai mare bucurie care i se poate întâmpla unui actor. Eu sunt un actor care se joacă foarte tare. Îmi place să mă joc mult peste indicația regizorilor, peste situația care este în scenă în momentul acela.  Și uneori am fost apostrofat că încalc niște limite – ori repetăm, ori ne prostim? La Radu nu există chestia asta pentru că din joaca asta absolut cretină uneori se nasc lucruri absolut incredibile, care nu se pot naște fără să-ți depășești niște granițe. La el am o libertate, pentru că știu că niciodată nu o să mi se strige din sală: Ce faci acolo? Ba din contră, el îmi spune să fac mai mult, să caut mai mult. Și după aceea curățăm. E o libertate mare să știi că nimeni nu te va certa că te joci prea mult. De obicei trebuie să faci cum face toată lumea, dar la el nu trebuie să fie așa.

Rodica Mandache: În clipa în care lucrez cu Radu Afrim, tot ce nu era primit, tot ce nu era acceptat, devenea o calitate. El lucrează cu defectele. Domnul Lucian Pintilie mi-a zis demult că: Dacă ai să ai noroc ai să întâlnești un regizor care să fie fascinat de ceea ce iese din tine. Și uite că l-am găsit.

Radu Afrim: Mă bucur mult să vorbesc despre actori. Nu prea mi se dă ocazia să vorbesc despre actori altfel decât prin spectacole. Eu nu dau feedback-uri pozitive în timpul repetițiilor. Asta îmi lipsește. Nu mi-am propus o metodă sinistră de lucru. Aștept foarte mult de la un actor despre care știu că poate și sunt foarte chinuit și nervos pe mine însumi că nu reușesc de la început să văd eu ceea ce vroiam să văd. Cred că așa se explică simplist lucrul ăsta, pentru că altfel nu e vorba de o antipatie, de o lipsă de chimie, sunt două zodii care nu se potrivesc între regizor și actor, nu cred că este asta.  O fotografie, un om e inspirația mea. Nu fac călătorii nepermise și paradisuri artificiale. Inspirația e ceva care aș dori să nu mă părăsească niciodată și nici pe cei din jurul meu. Știu ce n-ar trebui să fie: să-mi ocup foarte mult timp cu construirea unei vieți reale în detrimentul vieții fictive. Construiesc minuni fictive, spectacole, oameni, datorită faptului că inspirația asta e aproape tot timpul cu mine.

 

Verbs describe us
0

Scrie ce simți