Dacă ești persoană publică nu înseamnă că nu ai dreptul la viață privată.

„Am propus unei tinere..5min de discuție de viață, în locul unei poze.I-am zis: nu vrei mai bine să ne cunoaștem? Să vorbim despre viață și pasiunile tale? Cum te numești, de unde ești? Răspuns negativ! Nu;))) totuși un selfie? Deci? Nimeni interesat de omul Eu.
Mi-au cerut să fac poze și la înmormântare.Ca deh ‘ vrei nu vrei ajungi și în momente de genul. Și cum m-am simtit? Rău!
Mă bucur că am „fani” …dar și fanii trebuie să se bucure de mine, pe scenă!Nu la doctor…sau prin benzinării…!
Învățați să respectați…condiția umană. Munca mea nu reprezintă o interacțiune continuă cu oamenii pe stradă sau prin magazine. Meseria mea e pe scenă…și în studio.Nu suntem animatori de stradă! Suntem oameni normali ..cu treburi și nevoi firești.
Și să n-aud placa aia cu „dar vai…ți-ai asumat asta”
Nimeni nu-și asumă să fie 24 din 24 la discreția „publicului”. E aberant..! Repet!Publicul este în sală. În rest, pe stradă…suntem oameni.
Ce faci Delia? Uite bine;))) vorbesc singură!Am un of of of”
Delia


Fără să fiu deloc „fana” Deliei, mă întristează că artiștii nu sunt tratați cu respect atunci când sunt întâlniți în alte locuri în afară de sala de spectacol. Un artist se dăruiește trup și suflet publicului în timpul unui spectacol, dar în afara spectacolului, artistul nu are de ce să fie la dispoziția spectatorilor, pentru că nu profesia lui nu presupune deloc asta.
A fi admiratorul sau fanul unui artist înseamnă în primul rând să conștientizezi faptul că și el e om în carne și oase și că are dreptul la intimitate, iar tu mai mult decât orice, mare iubitor de arta lui, trebuie să ții cont de asta. Nu ucide bucuria, pofta de viață și energia bună pe care ți le-a transmis artistul tău preferat în timpul unui spectacol prin insistența de a avea o poză, căci pare-mi-se că nu mai sunt atât de la modă autografele, deși ele cred că spun mult mai mult decât o imagine. E o bucățică din scrisul celui pe care îl admiri pe opera sa, albumul său, îți validează parcă toată dragostea ta sinceră și susținută prin contactul cu tot ce înseamnă profesia sa.
Să iubești un artist înseamnă să-i consumi fără încetare arta. Consumatorii de artă nu sunt consumatori de oameni. Ei înțeleg care este granița fină între bun-simț și insistența răului-simț, și subînțeleg că orice lucru/gest/act deplasat și exagerat față de vedeta preferată poate avea consecințe neplăcute și uneori grave, care nici nu ar trebui să existe în relația onestă dintre un adevărat consumator de artă și creatorul ei. Arta aduce oamenii împreună și îi face mai buni. Ce trăiești în sala de spectacol, fie că e teatru, fie că un concert, fie că e dans, acea artă vie este rezultatul al unui aport substanțial de forțe și se naște pentru ca tu să fii poate mai fericit, mai emoționat, mai proaspăt, să-ți ofere gânduri și trăiri noi, să-ți înfrumusețeze seara și să o facă mai specială. Și asta doar pentru că ai investit timp și bani pentru a te afla în sală. Niciun artist nu muncește ca să dezamăgească publicul, ba din contră, artiștii vor ca oamenii plătitori de bilet să fie mulțumiți și încântați de prestațiile lor, să-i urmeze în drumul lor artistic peste ani. Și în această călătorie e bine să plecăm cu inima și mintea deschisă, să ne așteptăm la lucruri bune și să le preîntâmpinăm pe cât de mult putem pe cele rele. Spre spectacole înainte! Să-i susținem cum știm noi mai bine pe artiști în timpul lor. Iar când nu este spectacol, și-i vedem pe stradă sau în alte medii să le respectăm dreptul la viață privată, pentru că libertatea de a fi lăsat în pace este un drept fundamental.

Verbs describe us
0

Scrie ce simți