Dan Perjovschi: Nimeni nu te pregătește pentru public.

Astăzi am asistat la evenimentul meu preferat din festival pentru că a implicat vizionarea unui film documentar despre un artist vizual român și apoi a avut loc o discuție deschisă cu regizorul documentarului și artistul în cauză. Cu eu însămi am început să desenez înainte de a scrie pe la 3 ani și acum una dintre activitățile preferate este de a face portrete persoanelor pe care le admir, iată că vederea unei bucățele din viața unui artist vizual prins între arta sa, călătorii și lume, mi-a oferit o perspectivă proaspătă și o energie nouă de a merge mai departe.  

Filmul se numește Drumul este în regia lui Liviu Varlam și artistul vizual care ne invită în lumea de dincolo de desene este domnul Dan Perjoschi, pe care am avut bucuria de a-l asculta azi la Librăria Habitus. Am remarcat faptul că este un om foarte activ prin călătoriile sale permanente în toată lumea, dar și neobosit în a lucra, de a face ceea ce-i place. E un om pasionat realmente de ceea ce face, face artă pentru oameni, nu pentru critică. Cum spune și în documentar – Complicat e ușor, simplu e greu.  Atât timp cât au imaginație și forța de a reda o realitate și a-și construi propriul univers continuu, artiștii vizuali nu vor ieși niciodată la pensie și de aceea, pentru mine, cel puțin, e fascinant să le urmăresc munca, pentru că îmi dau seama că e ceva de care nu mă voi plictisi niciodată și în mod cert nici ei.

Dan Perjovschi: Nimeni nu te pregătește pentru public. Sunteți carnivori fără intenție. Lumea te consumă fără milă. Tot procesul de a produce cultură, de a o înțelege, e foarte greu și obositor. Eu sunt fragmentat, nu am timp să mă adun, totul merge continuu, dar totul e în regulă așa cum e. Desenez zidul de 6 ani de 20-30 de ori pe an, de câte ori trec prin Sibiu. Proiectul se numește Horizontal Newspaper și se află lângă Teatrul Național Radu Stanca.
Am sacrificat un tip de viață pe care nu-l cunosc, deci nu pot să spun că am sacrificat de fapt ceva.
Sunt tot timpul gata de plecare pentru că primesc invitații constante de a expune în străinătate.
Am făcut în ultimii 25 de ani 60 de expoziții în Germania.
Acum am migrat un pic de la artistul care vine, expune și apoi merge acasă la artistul care pe lângă expoziție, face și un workshop, deci suntem folositori și în zona de sharing, iar asta e interesant, chiar dacă e un stres în plus. La proiectul de la Târgu Ocna am desenat pe peretele liceului având tema Elevi și profesori. Relația cu copii de acolo era cumva importantă.
În ultima vreme am făcut un efort programatic de a merge, a susține și a expune artiști sau proiecte artistice din toată țara – de la Brașov, Cluj, Arad, Timișoara. Să știți că lucrurile acestea nu contează pentru carieră în felul în care o simt eu, dar îți dau uneori o energie la fel de puternică. Facem efortul acesta în continuare pentru că am descoperit că amândouă se pot balansa (cariera și ajutorul colegilor de breaslă). Există teritorii, spații, oameni, care merită să fie sprijiniți sau cu care să devii partner. Sunt lucruri bune care apar și e interesant să faci parte din chestiile astea. E interesant să vezi cum se dezvoltă aceste lucruri.
Chiar dacă eu nu mă înțeleg cu generația lui Liviu, dialogul a fost și este posibil.
Atunci când construiesc un proiect și am la dispoziție cinci zile sau șase pentru un spațiu destul de masiv, atunci tot ce se întâmplă în jurul meu e o sursă de imagine, de desen. Orice se întâmplă în jurul meu poate să declanșeze o imagine. Și după proiect trebuie să mă dezangajez ca să nu mai văd totul așa. Eu nu știu să repar nimic și nici nu am chef să repar ceva. Eu știu să fac desene. Eu îmi concentrez toată energia pe desen și restul se blurează.
Ceea ce fac mi se pare ok și caut să mențin ritmul, standardul și să acopăr zone pe care nu le-am acoperit. Tot timpul lucrez pentru publicul locului în care mă aflu și nu pentru specialiștii care turează lumea. Lucrez pentru gardienii muzeului, mai puțin pentru curatorii lui.
În viața de artist se întâmplă accidente. Mie mi s-au întâmplat foarte multe și au fortificat felul în care eu fac artă.

Verbs describe us
0

Scrie ce simți