Efectul razelor gamma asupra crăiţelor lunatice. Gânduri după spectacol

Ce emoții puternice am trăit la acest spectacol și cum aș putea eu acum să rezum în cuvinte aceste trăiri noi și adânci fără să le stric din frumusețe și să le reduc intensitatea…
Înainte de fiecare spectacol pe care-l văd cu actorii inimii mele am o temere involuntară că s-ar putea să apară ceva care să strice spectacolul… După spectacol mă gândesc automat la actori și mă cuprinde un fel de grijă părintească față de ei, să ajungă bine acasă, să le fie bine în general, ca să-și poată continua profesia aceasta atât de solicitantă și frumoasă și generoasă, care face spectatorul să se îndrăgostească de viață într-un alt fel și îi oferă noi perspective de a aborda diverse problematici. Nu am cum să-mi pierd capul dacă merg la teatru, pentru că știu că teatrul chiar dacă pare că mi-a luat mințile inițial, el de fapt mi-a dat mințile. Mintea cea de pe urmă e mintea de care avem cea mai multă nevoie și ce bine e când apare la momentul potrivit.
Ce mi-a oferit acest spectacol? Mi-a oferit puritatea și simplitatea cu care priveam teatrul la începutul relației mele cu el. Cu anii, tot văzând și revăzând spectacole, pe unele de zeci de ori chiar, a început să se instaleze fără voia mea un fel de ochi al soacrei care nu mă lasă să stau liniștită în timpul reprezentațiilor. Acel ochi observă și atât. Nu are puterea cuvântului și nici a deciziei, dar iată că el apare când nu-mi trebuie, dar aș vrea să știu cum îl pot face să funcționeze în favoarea mea. Nu am nevoie de critică, am nevoie de autocritică. Nu voi fi în stare niciodată să critic munca unei echipe întregi pentru că nu consider că asta este menirea mea de îndrăgostit de teatru. Dragostea față de teatru nu implică să iubești tot ce vezi, dar implică respect față de actul artistic viu care se petrece sub ochii și respirația ta. Inima unui spectacol nu poate fi operată, dar inima ta poate suferi o mică intervenție chirurgicală dacă lași harul lor să opereze. Inconștient sau nu, orice ni se întâmplă are consecințe asupra ființei noastre, asupra modului nostru de a acționa și de a relaționa. Sunt sigură că fiecare spectacol a schimbat ceva înlăuntrul meu, iar această schimbare pe care poate nu am perceput-o imediat, această schimbare mi-a adus o prospețime în tot ce fac și cred că nu există medicament sau vitamină care să-mi dea energia pe care o capăt în urma vizionării unui spectacol care a pătruns în inima și mintea mea.
Sunt așa de bucuroasă și norocoasă că le-am văzut pe doamna Oana Pellea, Cristina Casian și Florina Gleznea împreună pe aceeași scenă și acum îmi dau seama că pe fiecare am văzut-o și în spectacole de one woman show, cele mai grele spectacole din punctul de vedere al relației cu publicul, dar care toate reprezentațiile la care am asistat eu sălile au duduit a aplauze. Și tot acum îmi dau seama că 2 dintre one woman show-uri sunt regizate de Mariana Cămărășan – Amalia respiră adânc cu Cristina Casian și Cinci ore cu Mario cu Florina Gleznea. Vocea umana cu doamna Oana Pellea este în regia doamnei Sanda Manu. Pe doamna Alexandrina Halic nu am avut onoarea de a o vedea pe scenă până în seara acestui spectacol, care mi-a dat tot ce e mai bun din cerul înstelat din acea seară și m-a vindecat de ceea ce îmi umbrește adevărata mea natură – dorința acută de a mulțumi pe toată lumea, eu care sunt într-un război permanent cu propria persoană și care nu sunt mulțumită mai mult de câteva secunde. Dar cine poate fi vreodată cu adevărat mulțumit pe deplin? Poți deveni împăcat cu cine ești și cu ce ai făcut, dar nu mulțumit, pentru că mereu mai poți fi cineva și mai poți face ceva. Până mori. După ce mori, devii o poză într-un album sau pe un hard. Și poate cuiva cândva îi va folosi munca ta.
M-a impresionat tot ce am văzut în acest spectacol. Și nu am de gând să dau nici un fel de detaliu în acest sens, pentru că nimic nu se compară cu surpriza primei întâlniri. Atât spun – e spectacolul care te poate ajuta să rezolvi ceea ce părea nerezolvabil în viața personală. Dacă mergi certat cu cineva la spectacol, după spectacol, vă veți împăca. Dacă vrei să comunici cu cineva înainte de spectacol, vei comunica. Dacă vrei să te apuci de un hobby nou, îl vei începe chiar în seara respectivă, din instinct. Și tot așa. Am devenit un om nou datorită acestui spectacol. Trupul, mintea și spiritul mi-au fost purificate și așa mi-am continuat cursul firesc al vieții, care începuse să-mi pară nefiresc, datorită energiei negative acumulate în timp. Niciodată nu-ți dai seama de câtă energie negativă e în tine decât atunci când ești prea obosit să faci ceea ce iubești să faci. Teribil sentiment! Iată că mi-a fost înlăturat prin acest spectacol și pentru această victorie le sunt recunoscătoare tuturor celor care lucrează în permanență pentru ca miracolul scenei să aibă loc atât în sală cât și în inimile spectatorilor.

 

Verbs describe us
0

Scrie ce simți