Apariții la Editura ICR în primul semestru din 2016

Corespondențe literare pariziene, teatru fotografiat, Marea Neagră în hărți de epocă, ecouri platoniciene la Brâncuși și contribuții românești, la exegeza shakesperiană – aparițiile recente de la Editura ICR acoperă o arie culturală largă, în registre compatibile deopotrivă cu instruirea și cu delectarea.

111 Scrisori din Paris – Lucian Raicu

Volumul, prefațat de Petre Răileanu, cuprinde o selecție de scrisori nepublicate până acum dintre cele peste 500 citite de reputatul critic la microfonul RFI începând cu 1993. Cartea este însoțită de un CD (editat de RFI România) care conține înregistrări ale câtorva scrisori, în lectura autorului.

Lucian Raicu (1934-2006) este unul dintre cei mai importanţi critici literari români postbelici. Din 1986 s-a stabilit împreună cu soţia sa, scriitoarea Sonia Larian (1931-2016), la Paris, unde a colaborat cu cronici la Radio France Internationale. Scrieri: Liviu Rebreanu (1967), Structuri literare (1973), Gogol sau fantasticul banalităţii (1974; Avec Gogol, Lausanne, 1992), Critica – formă de viaţă (1976), Nicolae Labiș (1977), Practica scrisului și experienţa lecturii (1978), Reflecţii asupra spiritului creator (1979),

Printre contemporani (1980), Calea de acces (1982), Fragmente de timp (1984), Scene din romanul literaturii (1985), Journal en miettes cu Eugène Ionesco (1993), Scene, reflecţii, fragmente (1994). Postum a fost publicată antologia O sută de scrisori din Paris (2010).

„Principala calitate a lui Lucian Raicu, pe care o posedă într-un grad excepţional și care ar putea fi definită prin cuvintele inteligenţă, capacitate analitică, perspicacitate, determină nu numai întreaga structură a criticii sale, ci și obiectul și finalitatea ei. Instrumentul își creează, în acest caz, domeniul asupra căruia se exercită un spaţiu de pătrundere nelimitat. Din care suprafeţele sînt, bineînţeles, excluse.

Pentru criticul preocupat întotdeauna doar de partea ascunsă, mai greu accesibilă a operei, o cantonare, fie și de moment, în locul comun sau într-un plan al evidenţei devine insuportabilă. (…) O altă calitate de prim ordin a criticii lui Lucian Raicu este marea disponibilitate a expresiei. Criticul are nu numai serii de idei, ci și serii de cuvinte, gata în orice moment să le „îmbrace" pe cele dintîi, fără nici o urmă de crispare, cu o ușurinţă ce ţine de har, de talent, în fraze precise, limpezi, cursive, „rotunde". Stilul, deși „sec", place, are un farmec al său, specific, ce ţine probabil de modul „ascuţit" al rostirii, de proprietatea termenilor, de adecvarea netrudnică a expresiei.“ – Valeriu Cristea

Descriptio Ponti Euxini – Marea Neagră în patru secole de cartografie/ The Black Sea in Four Centuries of Cartography

Ediție de Ovidiu Dumitru și Adrian Năstase

Traducerea textelor în limba engleză : Fabiola Popa

„Prezentul atlas, alcătuit dintr-o suită de șaptezeci și patru de hărți, își propune să surprindă o istorie în mișcare, o cultură în imagini, prezentând nişte lucrări cartografice relevante pentru evoluția geologică, demografică și culturală la Marea Neagră, precum și pentru delimitările teritoriale de-a lungul istoriei acesteia. Pe lângă hărți, găsim o serie de explicații oferite de istorici, geologi și geografi, pentru o mai bună înțelegere a importanței spațiului prezentat.“ – Ovidiu Dumitru

Lucrarea valorifică piese rare aflate în patrimoniul Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi, unul dintre puținele muzee cu specific cartografic din Europa și din lume, şi în colecţia particulară a prof. univ. dr. Adrian Năstase. Prezentarea respectă evoluția istorică a realizărilor cartografice referitoare la spațiul Mării Negre în aproape patru secole de cartografie. Ţărm estic al lumii lui Ahile şi Ulise, Pontul Euxin – Marea Neagră  este spaţiul de legătură dintre Europa, Asia şi Orientul Mijlociu. Dincolo de poziţia sa geografică, Marea Neagră se află în centrul unui sistem geopolitic eterogen, zonă de interferenţă a unor complexe regionale şi subregionale de securitate – Europa de Est, Caucazul de Sud şi Orientul Mijlociu – cu orientări geopolitice centrifuge.  Gábor Tompa: din opera unui regizor: de la Trei surori la Livada de vișini

Albumul, o ediție trilingvă trilingvă (română-engleză- maghiară) prefațată de George Banu, cuprinde imagini din spectacole puse în scenă de Gábor Tompa în perioada 2013-2015: Livada de vișini de A. P. Cehov (Teatrul Național Maribor, Slovenia), Vizita bătrânei doamne de Friedrich Dürrenmatt (Teatrul Maghiar de Stat Cluj), UbuZdup! (Alfred Jarry / Gábor Tompa, Teatrul National Cluj-Napoca), Noul locatar de Eugène Ionesco (Teatrul Nottara, București), Moartea lui Danton de Georg Büchner (Seul Arts Center, Coreea de Sud) și Astă seară se improvizează de Luigi Pirandello (La Jolla Playhouse, San Diego, SUA). Imaginile sunt semnate de profesioniști reputați: Mihaela Marin, Nicu Cherciu, Biró István, Jim Carmody, Martin Kámen, Damjan Švarc.

„Tompa este un regizor ce armă teatralitatea ca dat prioritar, ca asumare a unei arte reticente față de realism și organic. El preferă, cum spunea Louis Aragon, „adevărul artificiului”, le mentir vrai – acea conștiință a „falsului scenic” ca drum spre gând și conștiință. Fotografiile o atestă, înrudirea cu Ionesco si Beckett e flagrantă: scena se constituie în spațiu ludic, ironic, anti-iconic. O lume aparte, policromă, cu peruci și veșminte colorate, cu haine peticite, pantofi scâlciați și deșeuri sufocante. Aici totul e convenție, strategie teatrală pentru a parveni, pentru a comunica neliniștea existențială. Teatrul absurdului ramâne domeniul privilegiat al acestui regizor intelectual. El cultivă seducția jocului fara a camufla – dimpotrivă – spaima de vid. Vid al sentimentelor, al cuvintelor, al actelor… dar în același timp un vid propice umorului ca soluție de salvare.“ – George Banu

Rodin, Meunier, Brâncuși și cultura clasică – Cristian-Robert Velescu

Urmărind parcursul elenistului Mario Meunier din poziția de secretar al lui Rodin la aceea de apropiat al lui Brâncuși, lucrarea lui Cristian-Robert Velescu oferă o perspectivă documentată asupra operei marelui sculptor român și construiește totodată un tablou captivant al lumii artistice pariziene de început de secol XX.

Cristian-Robert Velescu, critic şi istoric de artă, scriitor, predă istoria artei la Universitatea Naţională de Arte din București. A publicat lucrări dedicate modernităţii româneşti şi europene, dar şi avangardei istorice: Brâncuşi iniţiatul (Editura Editis, Bucureşti, 1994); Concepte ale poeticii lui Constantin Brâncuşi (Edit. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1999), Formă şi semnificaţie în arta românească modernă – exemplul lui Brâncuşi (Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002), Brâncuşi inedit – însemnări şi corespondenţă românească (coeditor cu Doina Lemny, Humanitas, Bucureşti, 2004 ); Victor Brauner d’après Duchamp sau drumul pictorului către un suprarealism „bine temperat” (Institutul Cultural Român, 2007), Avant-gardes et modernités – Brancusi, Duchamp, Brauner, Voronca, Tzara & comp.(Institutul Cultural Român, 2013). Este autor al unor cataloage de expoziţii, al căror curator a fost:

Ion Ţuculescu (catalog al expoziţiei retrospective), Bucureşti, Muzeul Naţional de Artă / Muzeul Colecţiilor de Artă, 1999 ; Lili Pancu 1908-2006 – Pictură – grafică (catalog al expoziţiei retrospective), Bucureşti, Muzeul oraşului Bucureşti, 2010. Autor a numeroase studii și texte critice, publicate în albume, reviste şi cataloage, din țară și din străinătate.

Hamlet and the Madness of the World – Octavian Saiu

Traducere în limba engleză a volumului Hamlet și nebunia lumii (Editura Paideia, 2014), realizată de Samuel Onn.

„Octavian Saiu, cu o profundă înţelegere a universului shakespearian şi a fenomenului teatral dintr-o perspectivă internaţională, are argumente excelente pentru a scrie despre impactul scenic al piesei cu subtilitate analitică şi originalitate a interpretărilor.“ –  Stanley Wells

„Astăzi, când urgia din Lear se retrage ca un tsunami şi lasă în urmă prăpădul dezumanizării, singura piesă în care ne regăsim e Hamlet – cu toată nebunia dezlănţuită de acolo, pe care patru secole de posteritate au camuflat-o pentru a ne lăsa nouă voluptatea amară de a o trăi pe propria piele. Hamlet este contemporanul nostru, pentru că e nebun. Şi ca el suntem cu toţii. Personajul acesta nu mai e de mult prinţul renascentist care-şi contemplă natura interioară. Nici eroul răzvrătit care încearcă să salveze lumea. Este doar profilul spart al omului din acest început de mileniu. Hamlet suntem noi.” – Octavian Saiu

Octavian Saiu este profesor, cercetător şi critic de teatru. Are un doctorat în studii teatrale şi unul în literatură comparată. Predă la universităţi din România, Noua Zeelandă, Japonia şi Portugalia şi a fost Visiting Fellow la University of London. A susţinut numeroase conferinţe în cadrul unor importante manifestări teatrale şi academice internaţionale. În 2013 a fost moderatorul Conferinţelor „Beckett at the Festival” din cadrul Programului Oficial al Festivalului Internaţional de la Edinburgh. Este autorul volumelor: În căutarea spaţiului pierdut (Nemira, 2008) / In Search of Lost Space (UNATC Press, 2010), Beckett. Pur şi simplu (Paideia, 2009), Fedra, de la Euripide la Racine, de la Seneca la Sarah Kane (Paralela 45, 2010), Ionescu/Ionesco: un veac de ambiguitate (Paideia, 2011), Posteritatea absurdului (Paideia, 2012) şi Teatrul e vis (Paideia, 2013). A primit Premiul Criticii pentru carte de teatru în 2010 şi Premiul UNITER pentru Critică de Teatru în 2013.

Verbs describe us
0

Leave a Reply