Obiceiuri și ritualuri în cultura japoneză aflăm din romanul Naufragii

Avea doar vagi amintiri de când fusese mai mic, dar ce se petrecuse atunci îi rămăsese viu întipărit în memorie. În casă domnea buna dispoziție, iar părinții lui și ceilalți oameni din oraș erau roșii în obraji și râdeau din toată inima. Însă el, înspăimântat de acea atmosferă neobișnuită, plângea întruna. ( Naufragii, de Akira Yoshimura)

Am avut bucuria de a participa la ultima Seară Japoneză din primăvara lui 2016 la Librăria Humanitas de la Cișmigiu. Timpul trece și Șerban Georgescu ne-a amintit tuturor că de 3 ani Centrul de Studii Româno-Japoneze Angela Hondru și Editura Humanitas Fiction organizează acest eveniment împreună, iar eu tot de atâția ani particip la el. O mare bucurie care vine în haine noi de fiecare dată – odată cu lansarea de carte iubitorul de literatură primește și o porție din cultura japoneză, iar acest lucru îl datorăm creativității lui Șerban Georgescu, un pasionat absolut care mereu surprinde cu poveștile sale despre Japonia.

Ioana Bâldea Constantinescu: Mie mi se pare că Yoshimura este un foarte mare creator de imagine. Și imaginea aceasta care înmugurește realmente în stilul acesta sobru, epurat, îți taie răsuflarea din când în când, pentru că stilul acesta seamănă cu imaginea, el se mulează pe ceea ce el descrie. În acest sens, scriitura seamănă cu apa foarte mult. Așa cum diversele sezoane de pescuit necesită mai multă atenție sau mai multă rapiditate din partea pescarului, veți afla din carte, veți vedea că ritmul scriiturii este mulat pe episodul respectiv. Aceasta este amprenta unui foarte mare scriitor

Denisa Comănescu: Absolut totul în carte ține de niște obiceiuri specifice, dincolo de asta avem ritualuri care țin de speranțele oamenilor. Ritualurile aduc bunăstarea într-un fel crud, am spune noi, dar probabil că nu e crud deloc pentru că locuitorii satului acționează așa cum le-au transmis zeii și cum le-a rămas ritualul de la strămoși încoace. Cel mai important lucru este că fiecare locuitor al satului are un altar acasă în care tot timpul este pus orez ca ofrandă pentru zei, chiar dacă oamenii nu mănâncă zile întregi orez.

Șerban Georgescu: În România este mult mai mare cultul pentru pedepse și am întrebat de ce nu se întâmplă același lucru în Japonia. La un moment dat unul dintre participanții la un program de schimb cultural din grupul nostru din Japonia a fumat pe stradă și așa a primit faimoasa amendă de 2000 de yeni. În Japonia nu se fumează pe stradă, dacă strada este împrejurul unei școli, ceea ce în România e exact pe dos. În schimb înăuntru se poate fuma pentru că există locuri pentru fumători și nefumători. 2000 de yeni înseamnă 20 de euro. La noi amenda e mult mai mare și cu toate acestea nimeni nu respectă regula. Și i-am întrebat cum de la ei se respectă, răspunsul a fost unul simplu: Pentru că așa se face.

 

Verbs describe us
0

Scrie ce simți