Alexandru Darie: Dacă nu ne îngrozim de ce e în jur, râdem, pentru că asta ne salvează.

Tot în această primăvară, la scurt timp după evenimentul Yorick de la Cărturești, iubitorii de teatru au putut lua parte la o nouă întâlnire cu regizorul Alexandru Darie, organizată de către Teatrul de Comedie, în cadrul festCo, întâlnire moderată tot de Monica Andronescu, critic de teatru.

Având în vedere că am ajuns printr-o minune a timpului și a sincronizării autobuzului și metroului la acest eveniment, iată că acest lucru m-a ajutat să-mi înving teama și i-am adresat și eu o întrebare domnului regizor.

Mai jos am desprins câteva citate ale domnului Alexandru Darie rostite în cadrul întâlnirii cu specific teatral:
Într-un spectacol de comedie ceea ce este foarte important este să pleci de la două lucruri:
1) de la un text care să însemne ceva pentru tine și pentru cei din jur și pentru cei cărora li se adresează
2)să ai ocazia extraordinară să ai o trupă în acel teatru care să existe
Atunci când intri într-un teatru care are o trupă cu un text important poți să ai certitudinea că nu vei cădea niciodată în greșeală. În momentul în care ști să le pui lor probleme, ei îți vor pune ție probleme și rezolvându-le împreună poți să le duci la liman.
Comedia e lucrul el mai greu de făcut pentru că e lucrul cel mai serios. E ca saltul mortal. Dacă eu sunt într-o scenă de comedie bine scrisă și bine făcută eu aștept ca lumea să râdă. Saltul mortal e la fel – mă dau de trei ori peste cap și aștept să mă agăț de bara aia, că altfel am căzut în cap. La comedie noi avem o expresie – nu râdea nici un câine. La dramă nu-ți dai seama dacă ai câștigat sau nu partida. E mult mai periculos să faci comedie decât dramă.
Cea mai importantă idee este când ai pășit pe scena Teatrului de Comedie este să nu-ți dorești o comedie, ci să faci un text în care crezi și care să fie luat în cel mai serios cu putință. Cu cât suntem mai serioși cu putință, cu atât comedia se duce în sală, pentru că trebuie să râdă ei în sală, nu noi. Sunt actori care în culise și la bere au un haz nebun și pe urmă îl vezi pe scenă și dormi. De ce nu mai e atât de bun? De ce nu e la fel de simpatic ca în culise? Aici e un mister.
Yuri Lyubimov spunea odată când a jucat Hamlet și mi-a plăcut enorm replica: Știu că sunt mare pentru că pot să fac cu spectatorii ce vreau eu.În momentul când eu o zi două, cinci, o lună, cât mi-a dat Dumnezeu, nu știu cât mă va ține, dar în momentul când eu Lyubimov, regizor, fac cu publicul ce vreau eu înseamnă că sunt bun, înseamnă că mi-am împlinit misiunea.
E greu să reușești și să te mai și menții. Ca actor sau ca regizor – a făcut o comedie extraordinară și atât. Treizeci de ani după aceea nu mai iese nimic.
Să ai o carieră în comedie e ca la sportivi, ca la circari, meserii pe care eu le iubesc. Primul spectacol pe care noi l-am făcut aici în libertate, Visul unei nopți de vară, era un fost circ părăsit, ceea ce noi eram atunci, în vremea aceea. Roata istoriei cum se duce și se întoarce.
Secretul e familia teatrală și onestitatea de a lua un text care să te coste sânge chiar dacă nu pare. Dacă ne uităm acum pe geam și ne întrebăm ce-i face pe oameni să râdă eu cred că am răspunsul – totul. Totul ne face să râdem. Dacă nu ne îngrozim și nu cădem în depresie și nu ne împușcăm în cap, atunci râdem că asta ne salvează. 

Verbs describe us
0

Scrie ce simți