Spiritul de familie. Gânduri după spectacol

„E infinit mai pasionant și mai fertil  să abandonăm ideea traumatizantă de a frecventa exclusiv valorile absolute și a le susține pe cele care au măcar meritul de a exista, întrucât ceea ce există constituie cel puțin o făgăduință. „(Radu Beligan, Între acte)

Dacă ești într-o dispoziție mai proastă sau vrei efectiv să-ți ridici moralul din pământul irosirii și al deznădejdii, nu intra în primul bar sau în prima farmacie. Cu banii de băutură și de medicamente, mai bine mergi la niște spectacole de teatru și în mod cert vei găsi într-unul dintre acestea o energie binefăcătoare. Este foarte interesant cum cineva s-ar putea uita la filme sau la seriale în continuu, dar nu ar putea vedea același spectacol de teatru de două ori, dară-mi-te să vadă două spectacole diferite în aceeași seară. Teatrul, pentru că e atât de viu, luat în doze mai mari decât cele obișnuite, poate deveni o hrană greu digerabilă, dacă nu ai antrenament de spectator. Unii oameni au plecat atât de traumatizați de la spectacolele cu care nu au rezonat sau pe care nu le-au înțeles încât au încadrat toată arta teatrală în acei parametri și de atunci se feresc să mai pună piciorul în orice sală de teatru, optând pentru alte forme de petrecere a timpului liber.

Nu-mi place absolut tot ce văd la teatru, dar chiar dacă nu-mi place, îmi impun ca din tot ce văd eu pe scenă în acea seară să extrag un element sau mai multe care mă fac să nu-mi pară rău că ocup un loc în sală. Și atunci, dacă din tot buchetul acela generos care îmi este oferit prin actul artistic, regie, text, eu pot alege ceea ce mie îmi trebuie pentru a pleca acasă cu un buchețel de idei, de energii, de gânduri, care îmi fac bine, care mă provoacă, care mă împing spre meditație, înseamnă că seara s-a consumat cu succes. Momentan barometrul plăcerilor teatrale îl depășește înzecit pe cel al neplăcerilor, drept dovadă că revin iar și iar la spectacolele inimii mele, iar relația mea cu teatrul este atât de puternică și valabilă că nimic nu o poate degrada.
Unul dintre spectacolele la care mi-a făcut o deosebită plăcere să revin este Spiritul de familie, la a cărui premieră a fost în martie 2012  la Teatrul de Comedie, unde m-am bucurat ca în public să-l zăresc pe domnul Radu Beligan, care, în acest context este co-traducătorul și regizorul). În vremuri agitate în care uităm de prioritățile sufletești,  iată că zeii teatrului au făcut în așa fel încât să am ocazia de a fi din nou spectator  al  unei reprezentații de anul acesta al spectacolului Spiritul de familie. Scrisă de dramaturgul francez Eric Assous, piesa tratează o temă nemuritoare – cea a sincerității autentice în relațiile familiale, dar și de cuplu. Sinceritatea ar trebui să fie una dintre caracteristicile umane cel mai greu de falsificat, dar iată că a fi sincer cu tine și în același timp cu ceilalți nu este întotdeauna același lucru și reprezintă o adevărată provocare, mai ales într-un context social.
Trei frați căsătoriți vor să petreacă o seară împreună și își doresc să integreze și soțiile lor în atmosfera de petrecere a acestui timp de calitate. Fiecare dintre cei trei frați încearcă să facă întâlnirea cât mai plăcută, doar că o soție este plictisită la culme, altă soție se laudă, iar soția-gazdă aleargă de colo până colo ca să pregătească masa și încearcă să le facă pe plac tuturor ca să se simtă bine cu toții împreună. Eforturile unui om de a așeza zâmbetul pe un alt chip obosit nu pot fi făcute din alte motive în afară de sinceritate și bunătate. Nu cred că faci pe cineva să râdă din răutate și minciună. Cei trei frați își povestesc întâmplări de la serviciu și își descoperă un element comun – o femeie. Misterul femeii cunoscute de către cei trei bărbați îl aflăm doar văzând spectacolul care e atât de bine jucat încât după ce părăsești sala de teatru, îți vine să dansezi și să cânți pe scări. Și nu e un musical! Dar binele te împinge spre bine, dacă ai încredere în ceea ce simți și ești sincer cu tine. Cât de sincer poți fi față de ceilalți când situația ta familială e în joc? Femeia misterioasă vine să creeze probleme noi sau să le rezolve pe unele vechi? Întotdeauna acel personaj-surpriză care intră în scenă după jumătatea spectacolului trebuie să schimbe lucrurile la 180 de grade, altfel de ce ar mai fi fost introdus de autor, nu? Una dintre schimbările importante pe care le face femeia misterioasă este că îi obligă pe toți cei prezenți la sinceritate față de ei înșiși și față de relațiile dintre ei. Să dai cărțile pe față într-o situație tensionată de familie extinsă nu e cel mai ușor lucru din lume, dar în ultimă instanță onestitatea este unul dintre fundamentele oricărei relații, nu-i așa? Onestitatea este arma secretă când nu mai ai ce minciuni să inventezi.

Verbs describe us
0

Scrie ce simți