Am încredere în muzică. Gânduri după concertul-omagiu

M-am întors de la concertul-omagiu dedicat muzicianului Costin Oprea,  susținut de  trupele The Boxes, byron alături de Muse Quartet, Alexandra Ușurelu și Cristina Leonte la Teatrul Național din București. O seară specială creată de oameni speciali în memoria prietenului lor care a plecat mult prea devreme din această lume. Chiar dacă nu l-am cunoscut pe chitaristul-compozitor, după acest concert,  îmi doresc neapărat să-i cumpăr albumul produs de colegii săi de  la The Boxes. Muzica unește lumi și mi-a plăcut teribil tot ce am ascultat pe scena Sălii Studio a Teatrului Național în seara aceasta – piese sensibile, melodii profunde și versuri cu substrat. Parcă niciodată nu m-am simțit atât de emoționată la un concert, fără să fi avut vreun fel de legătură cu subiectul său. Am savurat realmente creația muzicală care m-a învăluit cu energia ce venea din vocea interpreților, din instrumente, din proiecțiile video. Muzica e acea artă care ajunge la inima spectatorului din prima și o face să vibreze și să rezoneze cu tot ce e mai divers și mai special pe lume și în afara ei. Printr-un concert live ne purificăm și ne încărcăm de energii noi, iar artiștii dau tot ce-i mai bun din ei.

Pe 24 aprilie 2016 Costin Oprea ar fi împlinit 38 de ani, dacă nu ar fi murit anul trecut la Londra. Referitor la subiect – ce urât sună acest cuvânt în acest context. Nu poți spune subiect când te referi la un om. Un om nu poate fi subiect. E un om mai întâi de toate. Îndrăznesc să ating acest subiectul morții misterioase, rapide și fără motiv, pentru că am citit articolul lui Dan Byron și m-a impresionat în mod subit și m-a conectat la alte povești despre alte două personalități a căror muncă e o inspirație  continuă și o fascinație absolută pentru mine – scriitorul Mihail Sebastian și actorul-cântăreț-compozitor Bobby Darin.  Ca și vârsta de 27 în artă , vârsta lui 37 pare a fi un prag în care viața se oprește, dar omul nu dispare pentru că rămân în urmă faptele tale și oamenii care te-au iubit, drept dovadă că prietenii i-au cinstit memoria prin organizarea acestui eveniment aparte care a stârnit ropote de aplauze și lacrimi de durere. Pierderea definitivă unui prieten, al unui soț și al unui tată este o durere cu care trebuie să te obișnuiești să trăiești. Am descoperit o pagină extraordinară, intitulată Povești pentru Alex, pe care apropiații pot scrie povești despre Costin Oprea, povești care se vor transforma într-o carte pe care o va citi  fiul lui când va crește mare. O inițiativă absolut impresionantă…

 

 

Verbs describe us
0

Scrie ce simți