George Constantinescu: Mi-am dat seama că dacă sunt altcineva, pot schimba starea celui care mă privește.

Pe o ploaie neprietenoasă am ajuns cu întârziere la Școala Centrală unde avea loc dezbaterea Trăiesc din artă! Mit sau realitate? a cărei temă era Teatrul, mai specific, teatrul independent, adică acel tip de teatru neinstituționalizat, care nu primește bani de la bugetul de stat. În vremurile pe care le trăim orice inițiativă de antreprenoriat este admirabilă, mai ales dacă ea este făcută în beneficiul unei comunități. Într-o lume o lipsurilor permanente și a lui nu se poate, e vital ca tu să faci ca lucrurile să se poate și să încerci să acoperi lipsurile, care se autoremarcă întotdeauna, sunt de sine stătătoare. Dacă nu avem condiții de  a face ceea ce ne propunem, atunci depinde de noi să creăm acele condiții. Și când vezi tineri care au avut forța și determinarea de a pune pe picioare proiecte care păreau doar niște visuri frumoase și atât, atunci realizezi că drumul de la vis la realitate se rezumă la un verb – a face, sau mai bine zis, a munci. Este absolut lăudabil că niște artiști își pot împărți timpul între spectacole și directoratul unor teatre pe care ei înșiși le-au fondat, demonstrând astfel că în țara lui nu se poate, de fapt se poate. 

Unul dintre invitatul serii a fost George Constantinescu, actor și manager al Teatrului de Artă București, spațiu cultural la care am ajuns de doar 3 ori, dar la care plănuiesc să revin în viitorul apropiat.

Despre alegerea de a face teatru: De mic mi-am dat seama că dacă mă pun în postura altuia, pot să-i schimb starea celui de lângă mine. În facultate visam să am o trupă de teatru pe butoaie, să jucăm numai vara, să ne plimbăm peste tot. Mi-am adus aminte de acest vis pe când mă aflam la Festivalul 25 de ore de teatru non-stop de la Sibiu când am văzut în portbagajul unei mașini recuzita de la trei spectacole, spune George Constantinescu.

Despre una dintre problemele cu care se confruntă teatrul independent: Problema mare este lipsa de susținere a tinerilor actori și a teatrului independent. Cred că una dintre soluții ar fi o lege a teatrelor în care să fie incluse și teatrele independente, pentru că la noi nu există statutul de companie de teatru independentă. Noi funcționăm pe fundații, asociații, SRL-uri. Ar trebui să se înțeleagă că a vinde salam nu e același lucru cu a vinde un bilet la teatru, mărturisește George Constantinescu.

Despre  proiectele teatrului pe care îl conduce: După 20 de producții ale Teatrului de Artă, am înțeles că un spectacol chiar se naște. Am avut cele mai bune premise, am avut finanțare pentru anumite proiecte și a mers foarte prost. Propunerea inițială de text a fost foarte bună, spectacolul a fost foarte prost. Apropo de șușe și de compromisuri, noi am fost și foarte exigenți cu lumea teatrului. Am primit foarte multe proiecte, am și cooptat dintre ele, dar am și refuzat foarte multe proiecte. De ce? Pentru că e foarte greu să-i faci pe oameni să înțeleagă că dacă un om și-a asumat riscul de a face un teatru, înseamnă că și are o anumită părere, un anumit gust și un anumit fel de a simți. Și de aceea fiecare alegem proiectele într-un anumit fel. După experiența unor spectacole ratate am preferat să ne asumăm un număr de repetiții până într-o formă cât de cât aproape de spectacol. Apoi să facem o vizionare și doar în urma vizionării să ne asumăm un proiect. De foarte multe ori, apropo de spectacolele bune, de fiecare dată se întâmplă să fie. Sunt întâlniri. Oricum ai spune-o ba se va lega de faptul că ești actor, ba de faptul că ești director. Producem cam 4-5 spectacole pe stagiune și teatrele de stat joacă la noi, dar noi nu am reușit până acum să ne demonstrăm utilitatea publică, punctează George Constantinescu.

Verbs describe us
0

Scrie ce simți