Ultramarinul cel vindecător

O culoare e o stare pe paleta sufletului nostru și fiecare apropiere sau depărtare de o nuanță ne descrie caracterul într-un fel sau altul. De mică m-a fascinat împărăția apelor și tot ceea ce se afla su stânci și alge și noi oamenii nu puteam vedea. Imaginarea unei lumi dincolo de ceea ce ști este un exercițiu bun pentru anii copilăriei. Astfel, în fiecare an în care ajungeam la mare îmi imaginam o nouă poveste înotând între valuri sau continuam povestea neterminată cu o vară în urmă: povestea orașului-scoică și a căluților de mare, sirena care își privea prințul de la balconul castelului lui, clubul peștișorilor multicolori. Dar povestioarele au dispărut o dată ce interesul meu față de misterioasa lume subacvatică s-a diminuat.  În ultramarinul propriilor frici să nu ne pierdem ci să plutim tot mai mult spre adâncimi necunoscute a căror frumusețe nu o putem afla altfel. Scorbura trecutului ne poate priva de descoperirea strălucirii viitorului. Ultramarin, albastrul cel mai profund, albastrul viselor puternice și bine conturate, nuanța care liniștește valurile agitate și stârnește energii noi. Orice ar fi, nu te opri din înot. Nu te opri din ceea ce îți place să faci, pentru că asta te ține în viață. Viața ca o paletă de culori, iar oamenii ca pictori de care depinde rezultatul final dintre culoare, pricepere și dedicare, adică tabloul care merită sau nu să fie privit. Tablourile chiar dacă au rame, energia lor trece dincolo de ele, pentru că sunt infinite. Ca marea, ca cerul, ca tot ceea ce e bun, dar de neatins, ceva ce nu poate fi păstrat.

Am fost tare bucuroasă să pot participa la vernisajul expoziției Ultramarin care s-a desfășurat în spațiul cultural Gallery, un loc în care admiri tablouri de pictură sau fotografie  la o ceașcă aromată de bun-gust.

Verbs describe us
0

Leave a Reply