Care Santos: Inspirația este o atitudine în fața vieții.

„Nu poate fi decât foarte bun. Umple-mi paharul, adăugă nou-venitul, Max i-l umple, și să bem pentru timpul care a trecut de când nu ne-am văzut. (Înalță paharul și ciocnește cu prietenul. Sună un clinchet, sunetul vesel al lucrurilor ce rămân neschimbate.)” (Poftă de ciocolată, de Care Santos)

Dulciurile aduc oamenii împreună, iar obiectele le rețin poveștile. Dacă obiectele ar vorbi oare prin câte secole am călători alături de ele și câte am afla despre lume și despre noi? Aflăm poveștile din ciocolatiera lui Care Santos din romanul apărut la Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, care a aniversat ieri, 29 martie, 10 ani de existență. A fost o adevărată încântare să pot participa la lansarea romanului Poftă de ciocolată, în primul rând pentru că am revăzut-o pe doamna Jana Balacciu Matei, cu care am avut plăcerea de a mai face un material anul trecut cu prilejul lansării cărții Incerta glorie, a editurii  Meronia pe care o conduce. Dacă doamna Jana Balacciu Matei nu ar fi fost prezentă la eveniment ca să facă traducerea simultană din română în catalană, nu aș fi avut cum să realizez acest material. Așadar, chiar dacă traducătorul este invizibil în text, veți vedea că el este prezent în videoul ce urmează după partea scrisă. M-a impresionat vitalitatea doamnei  Jana Balacciu Matei, născută în 1947 în comuna Gogoșari din Giurgiu. Fiecare frază pe care o traduce o face cu zâmbet și cu dăruire. Ba chiar se rușinează când însăși autoarea catalană, Care Santos, o felicită pentru munca sa. Este o calitate aparte să placi prin ceea ce faci, nu doar prin ceea ce ești, și faptul că doamna Jana Balacciu Matei la vârsta de 69 de ani reușește să aibă ambele calități, este un motiv în plus de admirație, respect și prețuire pentru oricine visează la o carieră de cursă lungă.
Care Santos: Este o poveste care vorbește despre istoria ciocolatei, istoria femeii și istoria Barcelonei, dar mai conține ceva în plus – mă neliniștesc obiectele mici pentru că trăiesc mai mult decât oamenii. Obiectele trăiesc o viață pe care noi niciodată nu o vom cunoaște și de aceea întrebările despre istoria lor sunt atât de fascinante. Și întrebarea din care rezultă totul este Prin ce a trecut acest obiect despre care eu nu voi ști niciodată nimic? Apoi, cum pot afla istoria lui, imaginându-mi persoanele care l-au avut?
Ioana Pârvulescu: Tot romanul e un crescendo ca o operă, iar cele 3 povești din secole diferite sunt unite de o ciocolatieră. Prima proză pune în scenă un triunghi amoros contemporan care se va dovedi altfel decât vă închipuiți. Apoi trecem trecem în secolul XIX și anume în a doua lui jumătate, care nu poate fi numit altfel decât Secolul Operei. Se vede că autoarea se simte bine în acest secol, că îi cunoaște în detaliu toate cioburile de viață cotidiană. Partea mea preferată este partea a treia, care se petrece în secolul al XVIII-lea, secolul bunului plac și al bunului gust, cum spune Matei Caragiale al nostru.
Dana Jenaru: În toate romanele lui Care Santos plutește puterea de a crea atmosferă. Ciocolatiera, acest lucru fragil care călătorește prin secole, este un obiect care culege din trecut povești și le duce mai departe. Este foarte important să apleci urechea pentru a putea asculta poveștile, spune la un moment dat un personaj. Există trei dimensiuni ale istoriei pe care le putem regăsi în carte – istoria ciocolatei, istoria femeii și istoria Barcelonei.

Verbs describe us
0

2 thoughts on “Care Santos: Inspirația este o atitudine în fața vieții.

Scrie ce simți