Dorina Chiriac: Nu mă pot opri din a simți și din a afla despre mine.

Vine seara bine-mi pare, eu iau orașul la picioare pentru că merg la evenimente culturale, mai cu seamă teatrale și literare, sau simple întâlniri între oameni din medii diferite. Îmi place la nebunie evenimentul conceput de Librăria Bizantină, și anume, Librar pentru o zi, care ajută publicul să vadă actorii sau scriitorii într-o ipostază nouă, aceea de librari. Recunosc că am așteptat cel mai mult întâlnirea cu Dorina Chiriac, iar motivele sunt multiple. În primul rând pentru că nu am văzut-o niciodată în afara scenei de teatru. În al doilea rând pentru că și acum îmi produce o anumită senzație spectacolul Lear(a) regia Andrei Șerban de la Teatrul L.S. Bulandra, în care ea a jucat Bufonul. Și în al treilea rând, pentru că admir nespus femeile care își împart timpul între carieră și rolul de mamă.

Actoria nu e o meserie ca oricare altele, ea necesită o investiție de timp, energie, resurse mai mare decât orice altă meserie pentru că lucrezi cu tine și din tine. Nu știu de unde au actorii această energie continuă și inepuizabilă, doar ei știu, cert e că mie mi se pare că sunt niște oameni infiniți pentru că pot trăi mai multe vieți într-una singură, fără să aibă vreo obligație față de vreuna dintre acele vieți. Sunt infiniți pentru că pot juca același rol de fiecare dată alt fel și pentru că lucrează cu invizibilul și trezesc în noi, spectatorii, emoții noi și proaspete, pe care doar ei, acești vrăjitori buni, știu cum le pot obține. Munca actorilor are un efect benefic asupra mea și mai ales când îi văd pe viu și văd că nu e mare diferență între ei și rolurile lor mă bucur și mai tare că am avut și am parte de o porție umană de autenticitate. Firește, de unde știu eu că și atunci nu joacă un rol? Atât timp cât eu pot auzi un glas atât de cristalin și ștrengăresc ca al Dorinei Chiriac pe care l-am auzit în cele 5 spectacole în care am văzut-o, eu mă bucur că pot primi de la un om care și așa muncește din toate oasele, toate organele și tot sângele și-l fierbe ca să dea ce dă pe scenă, testându- și sănătatea  cu fiecare spectacol, eu mă simt privilegiată că îi pot auzi vocea. Am învățat să nu judec deloc artiștii după cum se prezintă în afara meseriei lor. Asta nu înseamnă că am avut vreodată motive să-i judec, nicidecum Pur și simplu, munca lor de pe scenă este cea care vorbește de la sine pentru ei și noi, iubitorii de teatru am face bine să le fim alături la spectacolele lor și să-i susținem desigur și la evenimentele extra-teatru, înfrățite cu teatrul, cum sunt cele care au loc în librării. Iată o picătură de cultură cu text și video din ceea cea  fost Dorina Chiriac în postura de librar pentru o zi.

“Am fost încântată și flatată că am fost invitată aici. Nu-mi îngădui să vorbesc despre cărți, dar oricine poate citi și eu sunt aici azi ca să vă arăt acest lucru. Am din când în când câte o aventură cu Kurt Vonnegut. Îmi înșel toți autorii preferați cu Kurt Vonnegut și cu Jose Saramago. Nu am discernământ atunci când citesc. Sunt actriță și probabil că m-am făcut actriță pentru că am o disfuncție la nivel de neurotransmițători care mă face să nu mă pot opri din a simți, din a trăi, din a experimenta trăiri, sentimente. Nu mă pot opri mai departe în a afla despre mine. Ce e mișto la chestia asta este că nu se poate sfârși și de aceea m-am apucat eu de actorie ca să manifest chestia asta, altfel probabil că ajungeam să fiu închisă, dacă nu se manifesta legal în felul ăsta. Și atunci, zic că citesc fără discernământ. Am o memorie afectivă, dar nu aș putea reda exact anumite titluri de carte care mi-au făcut însă ceva puternic.
Odată ce încep să citesc un autor important, un autor care mă prinde, pe măsură ce dau paginile și intru cât mai mult în lumea lui, am senzați, apoi am certitudinea că eu am scris cartea și după aceea la sfârșit mă bucur foarte tare că am fost în stare s-o scriu. Încă nu am ajuns să sun la editură și să cer banii pentru carte.
Dacă eu sunt acum într-un fel în care pot fi admirată sau plăcută pentru ceva din ce sunt sau ce fac asta se datorează și faptului că m-am hrănit cu niște cărți, că am imaginat lumile acelor autori și Slavă Domnului o să am posibilitatea să aflu despre mine mai departe, pentru că încă se mai scrie hrănitor.” (Dorina Chiriac)

Dintre toate evenimentele de Librar pentru o zi de la Librăria Bizantină la care am participat eu, acesta a fost cel mai special, pentru că a inclus și muzică.  Tânărul actor, Alex Ștefănescu alături de chitara sa ne-au spus povești despre București.

Verbs describe us
0

Leave a Reply