Pisica știe de ce e pisică, dar omul știe de ce e om?

Conștientul te împiedică să vezi ceea ce spun… Eu vorbesc ca om, și vorbind cam om mă uit la pisicuța mea Japonica… Aș dori din tot sufletul, nu să trăiesc ca ea, ci să am demnitatea ei. (Gellu Naum, Mic tratat de pisicologie)

Cred că atracția este un lucru mult mai profund decât plăcerea pentru că exprimă mai mult, iar pe mine personal ceea ce mă atrage într-un fel mă și definește. De când mă țin minte m-au atras pisicile pentru aerul lor misterios, pentru grația lor și pentru senzația de bine pe care mi-o produceau fără să-mi dau seama neapărat în anii timpurii ai vieții. Cum spunea un actor, pisica te învață să spui te iubesc, adică îți oferă o ușurință a eliberării unor sentimente de care niciodată nimănui nu ar trebui să-i fie rușine. Oamenilor le e rușine de sentimentele pozitive, de iubire, de orice fel de bine, fără să-și dea seama că neexprimate la timp, ele vor fi acoperite de către sentimentele negative, de toxic. Dacă amânăm să facem și să răspândim binele, atunci îi dăm întâietate răului? Asemenea frământări sunt exclusiv umane și dispar atunci când mă aflu în fața pisicilor mele. Simplitatea pisicilor mă face să înțeleg cât de mult noi oamenii ne complicăm viața în loc să ne-o facem fericită. De la cine așteptăm fericirea dacă noi nu știm ce înseamnă și ce valențe are ea din punctul nostru de vedere? Nu știu dacă o pisică știe ce înseamnă fericirea, dar în mod cert știe ce înseamnă starea de bine, de relaxare, de luptă pentru supraviețuire. În orice condiție s-ar afla, un animal luptă pentru viața lui fără să împovăreze pe nimeni cu problema supraviețuirii care îl privește strict pe el. Fiecare suflet e responsabil de propria supraviețuire, iar acesta poate fi un adevăr dur și greu de digerat pentru om uneori. Să scoți răul în afara ta poate fi o operație complicată fără anestezie și fără oxigen, la care doar tu singur ești chirurgul. Și alegi: ori tai acum și bandajezi și începi procesul de recuperare ori lași să crească răul în tine până îți va mânca fiecare celulă de viață din organism și așa nu te mai vindeci niciodată. E greu de acceptat că odată simțit, răul de fapt nu are legătură cu noi, cel care-l percepem. Cei care fac rău nu simt răul, firește, pentru ei e la ordinea zilei să-l facă. Din păcate, unii trăiesc prin rău, pe care îl consideră bine… E o lume cu susul în jos în care fiecare e liber să-și stabilească modul de viață…Nu știu cum de atâtea mii de ani animalele chiar dacă se vânează, uite că nu s-au mâncat de tot unele pe altele, există un echilibru în lumea lor, echilibru care la om nu există din moment ce atâtea specii au dispărut și tot dispar de pe fața pământului din cauza omului. O altă dovadă a cât de ușor e să faci rău și cât de greu să faci bine și să perseverezi în a face bine.  Simplitatea e cel mai de preț lucru pe care l-am învățat de la animale, mai cu  seamă de la pisici, și am mai învățat și statornicia. Un animal te iubește pe viață în timp ce omul caută iubirea pentru toată viața și o găsește în diferite forme, dar niciodată nu e de ajuns, nu e completă, și de aceea drumul căutărilor, călătoria este mai interesantă ca destinația în cele mai multe cazuri. Pisica stă la geam, calmă, și savurează din plin momentul lui ACUM.

 

Am jucat, zice, roluri de nu se poate.

Le știam pe de rost, pân la capăt, pe toate.

Recitam monoloage, să fac sălii pe plac.

Nu umblam, cum s-ar zice, cu mâța în sac.

( Tin: Motanul de la teatru, Pisicoteca practică a lui Moș Pârșu)

Verbs describe us
0

Scrie ce simți