Doamna Oana Pellea: Între coperțile unei cărți stau vieți.

Din 2014 doamna Oana Pellea a fost invitată de către cei de la Librăria Bizantină pentru a fi Librar pentru o zi, și iată că de 9 martie, iubitorii de literatură, teatru, frumos și bine, au venit cu mic cu mare la întâlnirea cu distinsa actriță. Oamenii au fost în număr atât de mare încât s-a stat și afară pe trotuarul din fața librăriei. Din micile mele apariții la evenimentele Librăriei Bizantine, am observat această popularitate la domnul Horațiu Mălăele, cu mențiunea că în ziua când dumnealui a fost librar (11 noiembrie 2015) nu a plouat, așadar publicul a înfruntat ploaia ca să fie alături de doamna Oana Pellea.

Mi-a părut tare bine să văd  foarte mulți tineri la eveniment, aproape că mă simțeam ca la liceu la o materie care ne recomanda lecturi care să ne facă să ne simțim bine. Nu prea ni se insuflă plăcerea lecturii la școală, doar obligativitatea ei, iar asta nu voi înțelege niciodată. Un ton blajin și în același timp hotărât poate schimba o perspectivă sau preveni un dezastru. Factorul emoțional este foarte important în formarea unui adolescent mai ales în anii liceului, când se pregătește pentru a deveni adult, cu viața în mâini. E bine să nu pornim la drum cu mâinile goale. Să purtăm în mâini o carte. Și nu orice carte, ci aceea ale cărei pagini vibrează pe sufletul nostru. Iată ce lecturi ne recomandă doamna Oana Pellea, pe care bucureștenii o pot vedea în spectacolele Oscar și Tanti Roz de la Teatrul L.S. Bulandra, N (aum), Efectul razelor gama asupra crăițelor lunatice și Mă tot duc la Teatrul Metropolis.

O recomandare specială este cartea Rugămintea unui măr de Diana Maria Mihailopol, apărută la Editura Oscar Print, care se poate comanda doar online.

Livada de vișini, teatrul nostru, de George Banu –  Chiar dacă nu faceți parte din această meserie de actor, de regizor sau de scenograf, cartea  e o introducere într-o lume excepțională, cu condiția să știți Livada de vișini a lui A.P.Cehov. În cartea sa George Banu, care este unul dintre cei mai mari critici teatrali din Europa, desface piesa ca pe o portocală și îi dă un parfum deosebit. E superbă!
Micul Prinț, de Antoine de Saint-Exupery  – Aceasta este una dintre cele mai mari cărți ale omenirii. Nici nu am crezut că sunt oameni care nu știu de ea. Toate cărțile mari, toate bucuriile mari, au la fiecare etapă de vârstă un înțeles. Dacă veți citi Micul Prinț unui copil, el va înțelege și va fi foarte marcat de această carte. Dacă o veți citi unui om matur, el va înțelege altceva. Sunt convinsă că la 245 de ani o s-o înțeleg altfel. Este atâta balsam pentru suflet, este atâta strat de bine. E cel mai frumos cadou din lume pe care îl puteți oferi. E cel mai frumos univers în care te poate purta. E una dintre cele mai mari lecții de viață. E o carte pe care o deschizi pe viață. Ea nu se mai închide niciodată.
Povestiri și nuvele  de A.P. Cehov – Am fost foarte îndrăgostită de Cehov când am făcut Trei Surori la Bulandra. Am fost foarte îndrăgostită de Cehov în Institut (Facultatea de Teatru). Îl ador. Îl simt foarte aproape în sufletul meu. Deschideți orice carte de nuvele sau de povestiri ale lui Cehov și plonjați în alt univers, atât de special, atât de plin de umor, de o inteligență și o umanitate excepțională. Poți să înveți să iubești de la Cehov. Poți să înveți să treci peste pierdere. Știți care au fost ultimele cuvinte ale lui Cehov înainte de moarte? A spus ceva extraordinar care într-un fel îl caracterizează, a cerut șampanie și apoi a spus: Demult n-am mai băut șampanie. Și gata.
Jurnal 2003-2009, de Oana Pellea – Nu am mințit niciodată că nu am scris jurnalul ca să-l public. Ioana Pârvulescu e responsabilă pentru asta. Eu nu l-am recitit și nici nu vreau. Nu am talent de scriitor, dar singura calitate pe care o știu și cred în ea este sinceritatea mea. Ce mă emoționează cel mai tare este faptul că primesc și acum mesaje de la oameni care trec prin pierderea unei ființe dragi sau de la oameni care au trecut de o boală sau de la oameni care se simt singuri în lumea asta. Și atunci cred că e bine că am publicat jurnalul. Domnul Liiceanu mi-a adresat o întrebare la care nu m-am gândit niciodată: Dar cum de ați avut curajul să publicați așa ceva? Am stat foarte mult și m-am gândit dar nu mi-am pus niciodată problema că e un curaj. Mi-a spus: Doamna Pellea, dvs. vă arătați așa cum sunteți în această carte. I-am zis: Da, asta fac de o viață întreagă. Probabil că a fost un act de curaj, dar bine că l-am făcut. Oamenii mai în vârstă își îngăduie să fie mai sensibili și bravo lor!
Să rîdem cu Nea Mărin, de Amza Pellea – Dacă ați știi ce emoții am avut când mi-a apărut fizic în mână. E ceva dumnezeiesc. Și mă gândesc la toți autorii sau la toate fetele de autori în cazul acesta care să aibă o inimă bătând în mâini. Când am deschis manuscrisul mi-era frică și tremuram toată, aveam lacrimi în ochi, iar pe parcursul manuscrisului am râs în hohote. Dacă citiți cartea aceasta o să-l auziți și o să-l vedeți pe Amza Pellea. Toată lumea spune asta. Eu am fost foarte mândră de el iar pentru că mie mi se pare că are o calitate literară autentică. Este plină de poezie. Are un alt strat. Mie mi-e dor de calitatea asta de umor sănătos, bun, care nu face bășcălie, care nu râde de defecte. E pâinea lui Dumnezeu. Are un grad de tandrețe foarte mare. Tata era un om foarte modest. Se mira de oamenii care veneau la el atunci când era bolnav și se întreba: Ce am făcut eu pentru oamenii aceștia ca să mă iubească atât? Acesta era Amza.  Asta e valoarea unui artist. El a avut geniu de om. 

Verbs describe us
0

Leave a Reply