Marin Cazacu: Muzica este primul pas pentru a ne cunoaște mai bine.

Bucuria de a munci și de a realiza ceva prin munca ta tot mereu este un dar al vieții care trebuie prețuit și față de care sunt recunoscătoare zi de zi. Prin muncă am învățat că nu trebuie să mă agăț de momente, ci să le dau valoare. Munca mi-a demonstrat că nu există oboseală ci doar plafonare care trebuie depășită, și că orice limită impusă este un pas înapoi și o îngrădire a unor posibilități neexploatate. Munca te obligă să fii creativ, productiv și să te debarasezi de ceea ce este inutil în jur. Când muncesc sunt cea mai bună versiune a mea, simt că trăiesc și că pot fi utilă prin existența mea, iar când nu muncesc sunt într-un proces de regăsire prin ceea ce fac în acel moment, iar cel mai mult îmi place să fac, ceea ce fac dintotdeauna, fără vreun talent aparte sau vreo dorință de a ieși în față cu acest lucru, dar simt că aceste două lucruri îmi fac bine și mă ajută să continui – desenul și muzica. Și în afară de ele, îmi preiau energia din ceea ce fac, mai ales din contactul indirect cu mințile briliante ale oamenilor de cultură pe care am onoarea să-i întâlnesc datorită meseriei pe care mi-am creat-o singură din dragoste pentru munca artiștilor, care este un furnizor constant de energie, inspirație, creație, forță și tot ce e mai bun pe lumea aceasta, pentru mine, cel puțin. 

Sunt foarte încântată că am putut participa la conferința de presă organizată de Institutul Cultural Român cu ocazia începerii Turneului Internațional al Orchestrei Române de Tineret, artiștii care au cele mai multe articole pe acest site, întrucât activitatea lor este cea mai intensă.  M-a mișcat seriozitatea și entuziasmul cu care tinerii instrumentiști Iolanta Eremie, Andrei Ioniță, Roxana Oprea și Constantin Borodin vorbeau despre importanța faptului că sunt membri ai Orchestrei Române de Tineret, că se pot dezvolta în cadrul acestui proiect atât ca artiști, cât și ca oameni.

Marin Cazacu, violoncelist și managerul Centrului Naţional de Artă „Tinerimea Română”: Orchestra Română de Tineret are ceva inedit în felul ei de a se prezenta în public pentru că îmbină într-un mod armonios măestria unui mare artist cum este maestrul Cristian Mandeal și entuziasmul acestor tineri, care sunt la început de drum, dar care au aspirații de performanță speciale în cadrul generației lor. Așa cum au remarcat și cronicarii din străinătate, ei sunt tineri care iubesc în primul rând arta, iubesc profesia și iubesc să fie împreună. Orchestra Română de Tineret a devenit un model prin modul ei de a participa la concertele din străinătate. Este într-adevăr o șansă pentru noi că suntem alături de acești tineri care ne dau tot ceea ce e nevoie pentru a crede în sufletul nostru că în România există speranță pentru viitor. România deja contează pe harta Europei și atunci visul nostru ar fi ca în anul 2018, când se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire, România să conteze și pe harta Statelor Unite ale Americii.


Cristian Mandeal, dirijor: Noi am pornit acest proiect cu dorința de a crea în România o școală adevărată de instrumentist de orchestră, lucru care cu durere vă spun ca și om care a activat în orhestre de peste 40 de ani, nu există în România. Cultura cântatului în orchestră este foarte deficitară în România. În Anglia, Germania, Statele Unite, această cultură a cântatului în orchestră această țintit cultivată încă din școală din primele clase și până la sfârșitul academiei, nu și în România din păcate. Obiectivul creării acestui proiect a fost de a crea o cultură a cântatului în orchestră în România. A cânta pur și simplu la un instrument sau a cânta în orchestră este un lucru foarte diferit, întrucât consider că a cânta ca membru într-o orchestră este probabil cel mai greu lucru de îndeplinit ca muzician. Trebuie să combini două lucruri aparent contradictorii, dar fără de care nu poți să te constitui în membru de orchestră. Pe de o parte, trebuie să fii un artist de un nivel intelectual foarte înalt, de o mare înzestrare, de capacitate, de autoexprimare muzicală, deci un adevărat artist. Pe de altă parte trebuie să fii capabil să-ți subordonezi personalitatea unui gest de colectivitate. Acest lucru este probabil foarte greu de realizat și el nu poate fi făcut decât după o educație îndelungată. Există soliști de mare talent care nu reușesc să cânte niciodată într-o orchestră, care distrug chiar orchestrele tocmai datorită unei suprapersonalități, așa cum există orchestranți foarte mediocri, care datorită incapacității lor individuale nu aduc un aport substanțial în orchestră. Deci, pe de o parte individualul este esențial, dar la fel de important este ca acest individual să fie integrat într-un gest de colectivitate. Iată un lucru extrem de greu de realizat, atunci când este vorba de 100 de membri, 100 de personalități diferite, întrucât oamenii aleși de noi sunt foarte buni instrumentiști nu doar tehnic au și personalitatea pe care o fac să vibreze la un numitor comun. Aceasta este adevărata artă de a cânta într-o orchestră și acesta este scopul pe care noi l-am pus la baza acestui proiect.


Radu Boroianu, președintele ICR: Una dintre bucuriile secrete pe care le am este acest parteneriat cu Orchestra Română de Tineret. Noi avem două defecte mari unul e al proiectării și celălalt e al potențialului, nu depășim fazele acestea. Lecția pe care o dă maestrul Mandeal cu Orchestra Română de Tineret e o lecție pe care ar trebui s-o dăm cu toții în societatea românească, pentru că nu știm să ne punem laolaltă, nu știm să creăm forța necesară ca să ne mutăm din locul în care ne aflăm. Această incapacitate a noastră în orice domeniu începe să devină chiar obositoare. Orice proiect în principal e bun, dar totul depinde dacă el este realizat de cineva.
Mihály Zoltán Nagy, vicepreședintele ICR: Sper că toată lumea care a ajuns la această conferință de presă va realiza că Institutul Cultural Român chiar promovează valorile. Ne-am bucura dacă și firmele private ar fi alături de ICR.

Verbs describe us
0

Scrie ce simți