Mihail: Momentele grele sunt mai intense.

Dragi iubitori de muzică și atmosferă de concert, Pregătiți-vă de un nou eveniment care să facă inimile să salte de bucurie! Mihail și trupa sa vor susține un concert live în data de 22 aprilie la Hard Rock Cafe din București, iar din ce știu eu, el e cel mai tânăr artist care are concert acolo la doar 24 de ani. Un mister se așterne în jurul acestui muzician aflat la început de drum. Pare că are atât de multe de spus prin muzica sa și sunt sigură că publicul îl va primi în inima sa pe acest tânăr artist, care pare mereu preocupat de ceva. Dacă îi asculți muzica, vei găsi în versurile sale un mic poet, iar sound-ul îți rămâne ușor întipărit în memorie. L-am găsit cu chitara în mână și așa l-am rugat să și facem interviul, pentru că veți vedea pe video că își completează vorbele cu acorduri de chitară. Pentru început l-am pus într-o situație neașteptată, care are strânsă legătură cu una dintre cele mai vechi pasiuni ale sale. Și tot de la Mihail am aflat că fiecare arbore alături de crengile sale formează o inimă, o imagine plastică și profundă, care îl pune puțin pe gânduri, la fel și pe noi. 

Ești într-o permanentă agitație datorită meseriei tale?
Mihail: E un moment acum mai aglomerat, mai agitat, mai intens, frumos, obositor, dar mă bucur de el. E importantă mișcarea. Cum e vorba aceea, un pas în urmă e un pas înainte. Dar e nevoie și respiro, de liniște.

Ce te-a influențat mai mult succesul sau greutățile întâmpinate la început de drum?
Mihail:De obicei când ai succes, nu-ți aduci aminte de el, ci îți aduci aminte de greutăți pentru că ele sunt mai intense. E atât de mare obsesia mea pentru muzică și e atât de frustantă ziua în care nu am ajuns la studio, chiar dacă am avut o zi faină. De obicei când ajungi în studio timpul nu mai contează, timpul fuge atât de rapid sau nu neapărat. Stai ca într-un buncăr. Nu ai lumină nu ai ferestre, nu știi dacă e zi sau noapte afară. La un moment dat aveam senzația că nici nu mai plecăm de acolo. Erau săptămâni sau luni când stăteam până și Duminica acolo.
Ce faci când nu ai inspirație de creație?
Mihail: Acele momente nu-mi dau liniște, mă agită și mai tare. Te panichează într-adevăr. Încă nu am avut parte de ele pentru că sunt de schițe, idei. Mi-am dat seama că avem foarte mult de muncit. Asta e cert. Și vreau să învăț să cânt și mai bine la chitară, pentru că mi-am dat seama că sunt nemulțumit de mine.
Ce simți când cânți în fața oamenilor?
Mihail: De multe ori depinde și de energia publicului, pentru că publicul tot timpul e diferit și trebuie să-l abordezi tot timpul altfel. Trebuie să simți oamenii din public, să-i lași să te simtă și ei. Dar cu toate astea încerc să fiu sincer și să fiu așa cum sunt și în studio, să închid ochii și să mă bucur de muzică. Încerc să vorbesc și cu ei ca să-i implic și să-i atrag un pic. O fac într-un mod natural. De multe ori nu știu ce fac. O fac intuitiv. E bine sau nu? Nu știu. Dar de fiecare dată când sunt pe scenă sunt sincer, nu mint. Încerc să-mi limpezesc mintea, e foarte important. Sunt provocări interesante.
Tu ai studiat graphic designul.
Mihail: Da, am făcut graphic design la Cluj. Am mai studiat și în Polonia, în Cracovia, a fost o experiență frumoasă, am învățat foarte multe chestii.
Cum de nu ai rămas în Polonia?
Mihail: Am vrut să rămân, dar nu am reușit să mă angajez. Vroiam să mă angajez ca graphic designer, toți cereau experiență de minim 3 ani și eu eram student. Aveam nevoie de bani pentru chirie și atunci am început să cânt în pub-uri din primul an. A fost un moment interesant acolo, nu neapărat decisiv, dar eram sigur că vreau să fac ceva în privința muzicii. Cântam 2 puburi de 3-4 ori pe săptămână și pentru unul dintre puburi mă duceam și împărțeam flyere, pentru că era ora avea un anumit tarif și dacă aduceai clienți mai primeai i comision. Și oamenii erau surprinși că tot eu cel care împărțeam flyere și-i chemam la concert, tot eu mă urcam pe scenă și cântam. Lumea de acolo, oameni din alte țări, îmi spunea că ar trebui să fac ceva mai mult decât să cânt în pub că e păcat de vocea pe care o am. Eu eram conștient, dar chestia aia mi-a dat curaj cel mai mult.
Câte piese cântai în puburi?
Mihail: Aveam un playlist de 40 de piese, pe care trebuia să le schimb ca în fiecare seară să fie altceva. Și trebuia să învăț în continuu.
Câți oameni intrau în acele puburi?
Mihail: Cam 70, maxim 100. Am făcut o dată o petrecere la care au venit foarte mulți români din Cracovia și a fost o seară foarte frumoasă. Îmi amintesc că a fost chiar prima seară în care am avut concert în locația aceea. A fost un debut bun. (râde)
Cum de locuiești la Cluj și nu la București?
Mihail: Sunt la Cluj de 7 ani. Acolo e studioul de înregistrări, acolo sunt prietenii mei, bine între timp mi-am făcut și alți prieteni. Sunt acolo din 2009 și îți dai seama că m-am acomodat cu orașul, m-am îndrăgostit de el, aceeași oameni, aceeași rutină, locațiile preferate.Ne e în plan să ne mutăm la București, dar nu știm când pentru că avem foarte multe concerte. La Cluj stau foarte puțin, 3-4 zile, și după-aceea fug și tot așa.
Cum e Clujul față de București?
Mihail: Clujul e un oraș foarte frumos. Nu e nici agitat, nici foarte liniștit cum e în Timișoara, din câte îmi dau seama. Când ajuns în Cluj, poți respira ușurat și zici: Ok, fain. E chill. Chiar și atunci când te urci într-un taxi, până și taximestriștii te calmează. Oamenii vorbesc cu tine pentru că le place să stea de vorbă nu pentru că vor ceva de la tine.
Unde ai vrea să locuiești la București sau la Cluj?
Mihail:Nu știu dacă aș vrea să locuiesc acolo sau aici, dar ideea e că acum e un moment potrivit să stau la București, pentru că sunt foarte multe activități care-mi necesită prezența aici. E bine să fii aici pentru că ești și tu un pic mai productiv.
Vrei să spui că la Cluj lenevești?
Mihail: Nu e lenevesc, dar sunt mereu în căutare de inspirație, mă relaxez, nu mă grăbesc.

 

Verbs describe us
0

Leave a Reply