De ce este lumea teatrului-dans atât de complexă și totuși atât de accesibilă?

Am avut bucuria de asista la un atelier de cercetare pe tema corpului ca semn în spectacolul de dans contemporan,  atelier desfășurat în cadrul proiectului de cercetare „Figura – Corp, Artă, Spațiu, Limbaj” sprijinit de CNCS-UEFISCDI, nr. grant proiect PN-II-RU-TE-2014-4-0787, cu derulare la Universitatea București, CESI – Centrul de Excelență în Studiul Imaginii. Ca invitate au fost Cristina Modreanu, profesor universitar, critic de teatru și producător de spectacole, și Andrea Gavriliu,  creatoare de spectacole de teatru-dans și performer, care bate țara în lung și-n lat pentru a-și face meseria sau meseriile. Pe lângă atelierul de cercetare propus de echipa proiectului de la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii, eu însămi am avut parte de propria cercetare, care este foarte departe de aspectul tehnic (deși pe mine mă pasionează tehnologia) și are o foarte mică legătură cu dansul, este vorba despre cercetarea sufletească. Și această cercetare sufletească mi-a fost înlesnită de către cele două figuri inspiraționale pentru mine în două domenii distincte. Chiar dacă mă inspiră orice om pe care îl întâlnesc mai mult sau mai puțin, mie în anii școlii (parcă interminabili) mi-au lipsit modelele. De ce mi-au lipsit? Pentru că nu regăseam în materiile pe care le studiam nimic din ce aș fi vrut să fac eu cu viața mea. Totuși, pasiunea pentru limbi străine a fost cea mai importantă și nu m-aș fi văzut făcând o facultate în limba română. Cine mai are privilegiul de a studia 3 limbi străine concomitent la 20 de ani? Totuși, îmi amintesc primul meu mic job de traducător (neautorizat pe atunci) la o editură și mergând la redacție și contribuind cu traduceri scurte pentru a-i ajuta pe oamenii care lucrau acolo mi s-a părut că fac cel mai important lucru din lume. Această îmbinare de studii și muncă este benefică pentru că te obligă să trăiești în două realități – cea a asimilării de cunoștințe, mintea nu poate evolua dacă nu este alimentată cu informație folositoare, și cea a muncii efective, când îți dai seama că această muncă este cea care te ține în viață practic, care nu te lasă să pici de pe scara rulantă și în spirală a vieții. În facultate mergeam cu grupa la teatru și cred că acelea au fost cele mai plăcute întâlniri ale studenției.  Mi-aș dori să pot revedea spectacolele de teatru de atunci (care nu se mai joacă acum), precum mi-aș dori ca și colegii mei, plecați din București, să poată vedea spectacolele de acum de pe scenele extinse ale Capitalei. Ar fi un schimb energetic foarte revigorant, dar imposibilitatea producerii lui mă determină să prețuiesc și mai mult arta care îmi este oferită acum alături de oamenii de acum.

Cristina Modreanu: Aș vrea să demontez mitul spectatorului nepregătit pentru că este doar un mit. Nu există spectator nepregătit. Există într-adevăr oameni care nu ajung la un spectacol pentru că sunt dezorientați de comunicarea din jurul spectacolului, pentru că nu știu la ce să se ducă, pentru că nu îndrăznesc să se ducă, pentru că se simt nepregătiți fără să ajungă acolo. Singurul lucru care contează, după părerea mea și din experiența mea, e ca spectatorului odată ajuns în sală să i se ofere ceva autentic, chiar dacă nivelul de decodificare este foarte înalt. Întotdeauna în orice spectacol sunt mai multe niveluri de semnificare și oricine poate să ajungă la un anumit nivel sau la mai multe, cu condiția ca spectacolul oferit pe scenă să fie autentic.

Andrea Gavriliu: Îmi place să cred că sistemul meu de gândire în ceea ce privește mișcarea scenică este mult mai asemănător cu cel al unui actor decât al unui dansator, pentru că e foarte important să zic o poveste, să transmit un mesaj cu coregrafia mea. Îmi place baletul, îmi plac toate formele de dans, dar atunci când ele se rezumă doar la execuție, admir, dar nu mă înfior. Deși am făcut balet și asta îmi e baza, e extraordinar să văd oameni care vin dintr-un alt background, oameni din zona dansului indian, sau artelor marțiale, sau al dansului sportiv, care și-au adus bagajul lor antropologic care le-a modificat deja corpul, și spun lucruri care ne interesează astăzi acum și pe care reușesc să le pună într-o formă estetică spectaculoasă, în care să se vadă munca și matematica din spate, dar în același timp comunică foarte multe lucruri. E foarte interesant când găsești umor în dans. Acesta e un lucru care pe mine mă interesează.

Andrea Gavriliu este un artist special prin munca pe care o face zi de zi la repetiții și în spectacole. Numele regizorilor din CV-ul său vin să consolideze această afirmație, dar colaborările sale nu sunt totul, pentru că Andrea este o creatoare excepțională în sine, iar spectacolele gândite și construite de ea alături de echipa sa  precum Zic Zac și Dezorient Express m-au făcut să privesc dansul ca parte din normalitatea vieții, ca o formă de exprimare a unei emoții, de ilustrare a unei situații, mai mult decât o simplă mișcare.  Datorită spectacolelor create de Andrea am învățat să privesc cu umor dar și cu generozitate toate absurditățile din jur, cu care eu am sau nu am legătură. De exemplu, m-a enervat întotdeauna lipsa de civilizație și bună-cuviință a unor pasageri în tren. Cum lucrează la Sf. Gheorghe, la Iași, la Sibiu, la Timișoara, la Târgoviște, la Turda, la Arad, la București, Andrea folosește frecvent trenul ca mijloc de transport și mintea ei genială a creat un spectacol care se petrece în tren, compus exact din personajele pe care măcar o dată le-am întâlnit, ne-au sâcâit, dar pe care le-am îndrăgit, pentru că ne-au făcut călătoria mai interesantă. Abia aștept să revăd Dezorient Express,  cum abia aștept să revăd Zic- Zac-ul, spectacolul cu un magnetism aparte pentru toate categoriile de public (cel puțin mie așa mi s-a părut). Și sunt tare entuziasmată să văd și spectacolele noi ale tinerei creatoare, singura din generația sa, care a mers pe acest drum fabulos al teatrului-dans pe care și-l bătătorește din plin prin consecvența muncii sale individuale și alături de echipă. Iată ce ne-a spus Andrea despre munca alături de regizori precum Mihai Măniuțiu sau Radu Afrim și noile sale spectacole pe care le pregătește în prezent.

Verbs describe us
0

Scrie ce simți