Dan C. Mihăilescu: Noi nu am fost învățați să trăim, noi am fost învățați să supraviețuim.

Într-o seară neprietenoasă de martie în care frigul parcă te gonea în casă, iată că această senzație de disconfort  a funcționat exact invers la mine gonindu-mă val-vârtej spre cel mai călduros loc din împrejurimi, și anume, Universitatea Națională de Muzică, un loc în care se studiul are glas și sunet. Dacă la celelalte facultăți studiul presupune în primul rând liniște, aici liniștea se transformă în cea mai plăcută muzică, firește pentru că se lucrează cu vocea și cu instrumentele. Mergând pe coridorul ca un portativ de lung, m-a încălzit fiecare muzică pe care  o auzeam dincolo de ușile încăperilor, fiecare melodie cântată din voce sau din instrument parcă reprezenta o lume și această senzație față de muzică o am de mic copil. Cum poți prin sunet să spui atât de multe? Misterul binefăcător al muzicii care nu te lasă să uiți să o asculți. O asculți cu inima. Inima și muzica sunt cei mai buni prieteni pentru că nu stau niciodată pe loc. Când inima se va opri, atunci și muzica va amuți. Apoi o altă inimă va începe se cânte. Despre muzica inimii am fost inspirată de domnul Dan C. Mihăilescu, care, invitat la Round Table București, ne-a mărturisit că după 3 bypassuri la inimă, a învățat că viața e un dar de la Dumnezeu în fiecare zi. 

 

Despre teatru cu domnul Dan C. Mihăilescu: În anii 50-60 eram un fanatic al teatrului. Seara închideam luminile și ascultam teatru radiofonic. Stăteam întins ca un fachir și îmi făceam spectacolul în cap. Am fost bolnav de teatru toată viața. Teatrul m-a înnebunit. Nu mi-a plăcut filmul, am preferat spectacolul mental. Îmi pare rău că nu l-am ascultat pe prietenul Marcel Iureș, care acum 2-3 ani mi-a spus să scriu pentru Teatrul Act. Mi-a spus să scriu un monolog și eu i-am spus că aș scrie despre meseria de spectator de teatru. Voi toți știți să fiți regizori, dramaturgi, actori, dar voi știți ce talent trebuie să ai ca spectator? Cât trebuie să te pregătești ca să poți să auzi și Plaut și Electra, Ifigenia, să fii și cu Cordelia și cu Regele Lear, să-l întâlnești și pe Pantalone din Commedia del Arte? Noi, ca să intrăm în spectacolele voastre avem nevoie de un talent echivalent talentului vostru de a vă plia pe toate personajele astea.
Teatrul am preferat să-l văd mental, poate e și aici o vanitate, vrei să-ți faci spectacolul tău. Dar așa cum fiecare regizor este un actor, și cum fiecare actor un regizor, și în fiecare actor și regizor stă un autor și în fiecare autor un actor, cred că și în fiecare spectator există un autor, unul care ar vrea să ia piesa și s-o termine el altfel.

Critica din Anglia critică și astăzi Furtuna lui Shakespeare, care este esența înțelepciunii lui, că de fapt acolo e o piesă colonialistă – ce căuta Prospero să le ia insula lui Caliban și mamei sale, Sycorax? Îmi aduc aminte de scena complotului împotriva lui Prospero și Caliban spune: Luați-i cărțile, acolo e puterea lui. Dacă ar fi reușit? Astăzi văd în jurul nostru tot mai mult calibanizare. Aud oameni de partid care spun să se termine cu cultismul. Trăim de 25 de ani cu moartea intelectualilor. Mă întreabă lumea pe la interviuri de ce e țara atât de hărtănită și hărțuită. Să nu uităm că primul nostru pas în libertate acum 25 de ani a fost însoțit de Noi muncim, noi nu gândim. Oricât am vrea noi astăzi să spunem noi gândim, noi nu muncim, nu se poate. Este o ură pe cultură, nu numai la noi, ci peste tot în lume.

Vă recomand volumului lui Mario Vargas Llosa,  Civilizația spectacolului, să vedeți cum suntem angrenați de știri, care nu mai reflectă realitatea ci au ambiția să facă divertisment. Nu știu ce putem propune în loc.

Eu vând mereu teoria lui Noica Nu putem schimba nimic, putem întârzia totul. Omul de cultură conservator e un întârzietor. Măcar atât să faci – să pui acest slow sau acest rallentando.

Tot ieri, 3 martie, a fost Ziua Internațională a Scriitorului, și faptul că am putut să o petrec în compania domnului Dan C. Mihăilescu, împreună cu un amfiteatru plin de iubitori de cultură, mi se pare un dar neprețuit al vieții.

Evenimentul a avut și 2 pauze muzicale de excepție, aceasta este una dintre ele.

 

Verbs describe us
0

Scrie ce simți