Marius Manole: Am învățat mai mult din rolurile proaste decât din cele bune

Îmi permit să răspund acestui titlu. Și eu am învățat să prețuiesc cadourile culturale pe care mi le oferă orașul care m-a adoptat. Mă simt norocoasă că împart aceste vremuri cu generația de artiști care înseamnă atât de mult pentru sufletul meu și nu numai. Sper ca mica mea muncă de aici să fie folositoare tuturor celor care o văd. Ieri, 24 februarie, la Librăria Bizantină iubitorii de teatru și literatură, povești și dialog, s-au întâlnit cu mic cu mare ca să-l asculte pe Marius Manole, care timp de aproape două ceasuri a povestit despre cărțile sale preferate, despre alergătura dintre spectacole dintr-un oraș în altul, despre visul său de a avea un restaurant și despre pasiunea sa pentru tenis, un sport pe care îl aseamănă cu meseria de actor. 

Despre parcursul unui spectacol de la propunere de text până la premieră: Regizorul vine la directorul teatrului sau la directorul companiei de teatru și îi oferă un text. Apoi se face distribuția se pune la avizier și apoi începe prima lectură. Actorii se întâlnesc cu regizorul și citesc textul și după aceea începi să lucrezi pe scenuțe, pe bucățele. Se fac lecturi cam o săptămână, o săptămână și jumătate timp în care tu te dumirești care sunt situațiile din text, cum e personajul tău, începi să-ți compui cât de cât personajul, să vezi relațiile. Asta e lectura la masă. Apoi treci la mișcare. Începi să faci o schiță de mișcare. Apoi, ușor, ușor toate lucrurile astea se îmbogățesc în fiecare zi, puțin câte puțin. În două luni cât se repetă un spectacol tot ai timp sau în șase luni cum s-a mai întâmplat. Ultimele etape sunt când vine decorul a cărui schiță tu o vezi înainte, apoi vin costumele. Dacă ai noroc să nu-ți apară în ultima zi la premieră e bine. Am jucat și cu costumele prinse cu bolduri.

Despre refuzul unui rol: Mi-a fost jenă mult timp până când nu mi-a mai fost că n-am mai putut de oboseală. Eu am fost un om care nu a știut niciodată să spună nu. Nu regret nici un rol pe care l-am refuzat. Regret roluri pe care le-am făcut și n-ar fi trebuit să le fac. Tot timpul eu sunt pe principiul că așa e scris și că trebuia să trec prin asta, trebuia să fac asta. Și rolurile cele mai proaste pe care le-am avut am învățat din ele mai mult decât am învățat din rolurile bune, pentru că e atât de greu să stai în fața publicului și să știi că ești prost.

Aș juca pentru 3 oameni care vin de la Brăila să vadă spectacolul, dar nu aș juca niciodată doar pentru critică.

Despre publicul necivilizat: Înainte eu mă enervam rău dacă se vorbea în sală sau se mânca, dădeam oameni afară. Mă enervam, mi se făcea rău. Acum îmi zic să-mi văd de spectacol. Ce dacă îi sună cuiva telefonul? Înainte mă opream făceam pauză să arăt că am auzit și e o prostie, pentru că restul de oameni din public vede că eu sunt Marius Manole, se pierde și misterul și farmecul. Cine e concentrat pe poveste rămâne pe poveste, cine nu, nu. Astea sunt niște lecții pe care le înveți în timp.

Despre lectură: Am citit 30 de pagini timp de câteva luni și am reușit să termin 11 cărți. Când termin o carte îmi rămâne o stare, nu-mi rămâne acțiunea, nu-mi rămân detaliile.

Recomandări de lectură din partea lui Marius Manole:

Verbs describe us
0

2 thoughts on “Marius Manole: Am învățat mai mult din rolurile proaste decât din cele bune

Scrie ce simți