Teatrul are o lecție pentru fiecare

„Împreună, autor și personaj, vor porni pe drumul unui Damasc de negăsit, căutând și așteptând deopotrivă o epifanie a sacrului. Regele moare, lumea se sfârșește, dar Ionesco mai încearcă încă să afle ceva din experiența paradiziacă a luminii întrezărite în copilărie. O anume candoare, o calitate compensatorie a cinicului care va rămâne până la apusul zilei sale, îi va îndulci diatribele împotriva unei societăți de care se va simți tot mai străin.” (Lecția, o meditație cu șapte teme, de Octavian Saiu)

Ieri, 20 februarie, s-au împlinit 65 de ani de la premiera piesei Lecția de  Eugène Ionesco la Théâtre de Poche Montparnasse din Paris, iar această aniversare a prilejuit lansarea cărții Lecția, o meditație cu șapte teme de Octavian Saiu, eveniment care a strâns în jurul său iubitori de teatru și susținători activi ai culturii românești la Institutul Cultural Francez din București. Am avut bucuria unică de a vedea spectacolul Lecția în regia lui Mihai Măniuțiu de la Teatrul Radu Stanca din Sibiu, chiar de ziua regizorului, fiind al doilea spectacol în regia dumnealui pe care îl vedeam în ziua respectivă de festival. Mă consider un om extrem de norocos pentru că pot fi parte ca simplu spectator la evoluția teatrală permanentă din România și îmi doresc din toată inima să-mi concentrez forțele pentru a integra cât mai mult teatrul în viața de zi cu zi. Obișnuința de a merge la teatru, de a participa la evenimente legate de teatru, de a pune în cuvinte o emoție sau mai multe trăiri pe care le-am avut în timpul unui act teatral și cultural este pentru mine o cale spre fericire. Trăim într-o societate de consum, în care consumăm și suntem consumați la rândul nostru, ori cultura nu se va consuma niciodată și nu ne va consuma. Într-o lume care pare că ne ia tot, cultura ne oferă tot, pentru că de aceea ea există, pentru a se dărui și a ne servi sufletului nostru.

Christophe Gigaudaut, Consilier de Cooperare, Director al Institutului Francez din România : Anul acesta este un an al aniversărilor pentru că tot anul acesta pe 22 ianuarie am sărbătorit 80 de ani de când Institutul Francez a cumpărat această casă. Eu am crescut cu Lecția de Eugene Ionesco. Este o piesă care face parte din patrimoniul franco-român. Suntem foarte bucuroși să-l avem aici alături de noi pe Octavian Saiu împreună cu invitații săi și să găzduim lansarea cărții sale.
Monica Andronescu, critic de teatru, reprezentant al grupului editorial NEMIRA: Este un eseu extrem de interensant. Va fi o întâlnire puțin altfel cu lumea lui Eugen Ionesco pentru că este prin prisma lui Octavian Saiu. El are un stil cu totul aparte, cald, eseistic, pe care cred că o să-l descoperiți când veți răsfoi această carte. Aici este poate chiar mai personal decât l-am întâlnit eu în celelalte cărți. Își dă frâu liber imaginației. Imaginează mult pornind de la Lecția lui Eugen Ionesco, ceea ce este o provocare. E în felul ei această carte un mic spectacol.
Oana Pellea, actriță și scriitoare: E cartea unui critic, care are un ochi îndrăgostit, pentru că toată cartea e de fapt o declarație de dragoste față de Lecția și față de Eugen Ionesco. Așa am simțit-o. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost această idee de a fi în public. Câți suntem martori la Lecția lui? Cât ni se datorează atrocitatea? Cu cât suntem vinovați că participăm mut doar ca martori pasivi? E un joc acolo extraordinar pe care Octavian îl desface și mi-aș dori ca un regizor să monteze piesa în cheia aceasta.
Sorin Alexandrescu, critic, istoric și teoretician literar: Ionesco, în particular, era un om de o blândețe totală, nu avea nimic agresiv. Dimpotrivă se jena întotdeauna de notorietatea lui. Trebuia tot timpul să se scuze. Tot timpul punea pe celălalt în evidență. Avea ceva din personajele sale complet incapabile să facă rău, dar foarte capabile să-l suporte fără a ști să se împotrivească. Împotrivirea lui la rău este că scrie despre rău. Octavian Saiu continuă să se schimbe ca autor de la o carte la alta, dar nu coboară niciodată stacheta și asta îmi place cel mai mult la el.
Constantin Chiriac, managerul Teatrului Radu Stanca Sibiu și directorul FITS: Acest har pe care îl are, îl recomandă pe Octavian nu numai ca pe un antemergător ci și ca pe un lider de generație. Îi mulțumesc pentru tot ceea ce a făcut în structurile pe care le conduc. Grație prieteniei care ne animă, am văzut astăzi cu bucuroasă surpriză că această carte este dedicată familiei mele, îi mulțumesc pentru acest gând minunat. Și îl asigur că voi fi la fel de bun prieten, dar și la fel de sever observator a ceea ce el face, pentru că prietenia noastră nu e deloc călduță. Sunt unul dintre cei mai aspri critici în ceea ce face, el la rândul lui vorbindu-mi la fel, atunci când i se adresează în primul rând artistului din mine, dar și organizatorului. Îi mulțumesc pentru această carte și pentru tot ceea ce face pentru teatru și pentru cultura românească. ( Înainte de intervenția aceasta, domnul Constantin Chiriac și-a făcut o intrare specială în sala Institutului Cultural Francez prin includerea în lansare a unui moment din spectacolul Lecția în care dumnealui joacă. )
Octavian Saiu, profesor, cercetator si critic de teatru: Pentru mine lecția adevărată a biografiei lui Ionesco e una care ține de perspectiva asupra celorlați, pentru că Ionesco a fost spiritul cel mai radical, cel mai critic, cel mai necompromis al generației lui, și nu și-a iertat niciodată nici profesorii nici colegii pentru păcatele lor ideologice. A știut să-și ierte prietenii pentru tot și pentru toate. Ionesco rămâne unul dintre marii apologeți ai prieteniei în literatura și în teatrul secolului XX. Într-un sens uman, Ionesco e pentru mine sursa de inspirație care contează cel mai mult.

Verbs describe us
0

Scrie ce simți