Povestea e teatru și teatrul e poveste

Începe să ningă, dar e prea cald ca să se așeze zăpada. După jumătate de zi de umblat cu treburile obișnuite, mă întorc acasă și vreau să ies din nou. Sun la teatru. Nu mai sunt bilete nici azi, nici mâine și nici nu se fac liste de așteptare îmi spune persoana de la casa de bilete. Dar eu cred cu înverșunare în norocul meu de spectator fidel așadar mă prezint la teatru cu 45 de minute înaintea începerii spectacolului. Dat fiind condițiile meteo, sigur o persoană din toată sala cea vândută nu a mai putut să ajungă. Așteptarea mea nu a fost în van și am primit și locul mult visat, deși cel mai scump. Am coborât printr-un mic labirint, am ajuns în sală și așteptam să fiu surprinsă de povestea nouă pe care urma să o aflu. Dacă înainte îmi notam replicile preferate din spectacole pe câte un carnețel, acum mi le notez direct în telefon.
Nu tot ce e contemporan este bun. Interesantă replică, nu? Valabilă și reciproca.
În urma vizionării spectacolului Vanilla Skype în sala în formă de potcoavă de la Teatrul Act mi-am dat seamă că adevăratul regizor al unui spectacol este de fapt publicul din acea seară. De public depinde dacă se joacă sau nu un spectacol. De public depinde buna desfășurare a spectacolului. De exemplu, telefoanele care sunt veșnic uitate neoprite. Acum sunetul unui telefon s-a potrivit cu o replică din spectacol, a râs și actorul, au râs și spectatorii. Un moment amuzant care e bine să nu se mai repete totuși pentru că indică o oarecare lipsă de respect și nepăsare față de efortul depus al omului din fața ta.
Cred că sala ca o potcoavă a Teatrului Act este o sală tare greu de jucat în ea. Publicul dispus pe 3 nivele și actorii care stau parcă într-o fântână și de acolo energia lor trebuie să ajungă la fiecare om din încăpere… Foarte greu! Chiar și așa, într-o seară de ianuarie, parcă eram cu toții într-o mare sufragerie în care vedeam o poveste live. Vanilla Skype se îndepărtează de conceptul de spectacol tradițional (decoruri, mișcare scenică) și se axează pe conceptul spectacolului-poveste, pe relația actor-poveste-spectator. Un concept foarte interesant, care sper că va fi dezvoltat mai departe.
Mergeți la spectacol, vedeți despre ce e vorba, vedeți cu ce rezonați sau nu, și apoi continuați-vă seara ca și când ar fi cea mai reușită din viața voastră. Avem puține seri în care să ne bucurăm de viață cu adevărat, dar și mai puține seri în care să ne bucurăm de teatru.

Verbs describe us
0

Scrie ce simți