Fără moarte nu ar exista cunoaștere

În unele locuri este de preferință să ajungi mai devreme ca să nu fie prea târziu. Timpul care îți este furat nu îți este restituit niciodată. Uneori se așteaptă de la tine să te faci timp, chiar dacă tu ești făcut din carne și oase. O imposibilitate de luat în calcul. Oamenii sunt tentați să depună mai mult efort în realizarea unor lucruri imposibile în loc să se ocupe de gestionarea celor posibile, care le sunt la îndemână. Aparent ai avea mai multe beneficii dacă te-ai preschimba în loc să rămâi la condiția ta carnală și banală. Ce poate face timpul din om și omul din timp sunt două întrebări distincte care necesită răspunsuri individuale și personalizate. Timpul îl simți doar atunci când trece sau nu trece deloc, de fapt timpul este în permanentă mișcare, iar când ne dăm seama de asta începem să intrăm în război cu el. Nu avem nici o șansă să câștigăm bătălia cu timpul. Precum un spectacol de teatru care nu se joacă o veșnicie, nici viața omului nu e pentru totdeauna. Dar omul poate face lucruri în viața lui care să fie folositoare semenilor săi și pe mai departe. Omul poate crea ceva durabil dincolo de ființa și viața sa, care să ajute o altă viață din alt timp și din altă lume. Chiar dacă nu se vor cunoaște niciodată, cele două vieți se pot recunoaște prin sau în munca celeilalte. Munca unește sufletele dincolo de timp și spațiu. Atunci, cine mai vrea să devină timp?

Seria evenimentelor culturale din 2016 nu putea rămâne fără o primă lansare a Editurii Humanitas Fiction, mai precis un volum din Colecția Raftul Denisei, ale cărei cărți mi-au devenit colege de birou și de casă de câțiva ani buni încoace, ocupând un spațiu generos mai ales în sufletul meu. Cărțile nu ne iau din spațiu, ci sunt aceste armuri invizile care ne protejează mintea contra degradării și sufletul contra morții premature. Moartea sufletului e mai rea decât moartea fizică. Să nu ai suflet în viață fiind asta face din tine un corp și atât. Cartea te ajută să nu rămâi doar un corp, ba mai mult este și o mașină a timpului care te transportă unde vrei tu.

Dumnezeu era încuiat la loc sigur, la el, în catedrală. Asta-i așadar pentru totdeauna? Nu se poate spune asta, însă poate că există o eternitate neatinsă de pactul lui Dumnezeu, care nu-i nimic altceva decât o simulare a morții timpului (…) Și ce le hărăzește viitorul? Atâta vreme cât timpul simulează moartea, nu există viitor  (Moartea de la Deptford. de Anthony Burgess)

Denisa Comănescu, director general Humanitas Fiction: Un scriitor extravagant cum este Anthonhy Burgess nu putea să ocolească acești doi giganți ai epocii elisabetane (William Shakespeare și Christopher Marlowe). Pe coperta primă a romanului am ales să punem un citat semnificativ dintr-o mare scriitoare de romane istorice, Hilary Mantel: Un Marlowe recreat cu strălucire, cu umor, fără nici o fisură.
George Volceanov, traducător engleză și maghiară și cel care a lucrat la varianta în română a volumului: Acest roman de ficțiune este de fapt în egală măsură și o reconstituire biografică. Burgess spune la finalul cărții că tot ce a prezentat în roman s-a întâmplat de-adevăratelea, dar totul este trecut printr-un filtru subiectiv. S-au scris foarte multe romane dedicate lui Christopher Marlowe, el fiind un personaj istoric și artistic fascinant.


Bedros Horasangian, scriitor și eseist român de origine armeană: Are mai multe stiluri de scris Burgess, unele sunt legate de această aplecare a lui pentru muzică. Muzicalitatea frazei se regăstește și în cartea aceasta, dacă mergem pe culoarul acesta de lectură. Vedem că există o frazare care ține de o construcție muzicală dincolo de organizarea pe mai multe planuri a romanului.
Cosmin Ciotloș, critic literar și asistent universitar: Am citit cartea de două ori. Prima oară am devorat-o pur și simplu, fascinat fiind de acest personaj, Marlowe, care stăruia în memoria mea de multă vreme. Prima lectură a fost una din aceea de gospodină – am vrut să văd tot ce se întâmplă în carte. Alergam dintr-un loc într-altul hotărându-mă să-mi mai fac un pic de timp ca să pot devora romanul. Cea de-a doua lectură a urmărit un filon stilistic pe care căutam să-l repatriez dinspre cealaltă carte a lui Burgess, Ochii doamnei mele, pentru că diferențele dintre ele sunt destul de mari.

Lansarea s-a terminat cu o lectură din carte a actorului Istvan Teglas.

Verbs describe us
0

Scrie ce simți