Freak show. Câți oameni, atâtea povești

E foarte greu și complicat ce face Florin Piersic jr pe scenă. Spectacolul său se concentrează pe poveste, pe simplitate, pe emoție… Cred că ar fi fost mult mai corect față de munca sa să scriu câte o postare pentru fiecare personaj în parte, pentru că din ultimul rând am observat că fiecare dintre cele 13 personaje a fost lucrat atent, minuțios, iar această grijă față de detalii,  dedicare și implicare în actul creativ au fost aplaudate îndelung după fiecare scenă.

„Nu contează nimica, dacă n-ai nimica. Eu n-am nimica. (…) Mâine dimineață o să fie iar lumină și afară și pe cer și în sufletul meu.”  (un om creat de Florin Piersic jr. în Freak show)

Acestea sunt replicile care m-au făcut să-mi dea lacrimile pentru că am întâlnit și în realitate un astfel de personaj… Un om oropsit de soartă, dar atât de împăcat cu ceea ce este și ce are, încât a devenit un om luminos și prezența lui era benefică pentru cei din jur. Ce paradox! Să-ți treacă toate tristețile și amărăciunile când vezi pe cineva într-o stare mai avansată de degradare decât a ta. Și atunci poate ar trebui să conștientizezi nevoia ajutorului aproapelui. A oferi ajutor nu este o modalitate de a-ți face imagine și nu înseamnă să donezi lucruri materiale, ci să te angajezi benevol în activități de binefacere anonime, în care contactul cu oamenii contează cel mai mult înainte de toate.  Și în timpul unui spectacol de teatru contactul actorului cu publicul este esențial, iar această cale de comunicare dincolo de cuvinte, ale cărei origini eu nu le-am descoperit deocamdată, este ceea ce mă determină să așez teatrul pe primul loc în calendarul evenimentelor mele zilnice.

Mi-a plăcut ce am văzut pe scena Sălii de Pictură a Teatrului Național București azi, 28 decembrie. În cele mai multe cazuri spectacolele dacă sunt mutate din spațiul în care au fost create li se pierde din energie. Aici nu am cum să-mi dau cu părerea pentru că eu sunt la prima vizionare. Un singur amănunt m-a trimis cu gândul la locul-mamă al spectacolului – scena în care regizorul remarcă faptul că nu există cabinieră la cafenea. Atunci mi-am adus aminte că spectacolul a ieșit pentru prima dată la public în decembrie 2013 la Godot Cafe-teatru. Anul acesta spectacolul s-a jucat cu toate biletele vândute și la Sala  de cinema, Studio Horia Bernea, de la Muzeul Țăranului Român. Trebuia să văd și acea reprezentație, dar după mai bine de jumătate de oră de așteptat afară, am decis să plec. Iată că nu am vrut să treacă anul fără să văd totuși și acest spectacol. Am ajuns cu 10 minute la casa de bilete a T.N.B.-ului, unde un cuplu de vârstnici de origine bulgară vorbeau franceză și engleză cu doamna de la casă, încercând să se înțeleagă la prețul biletelor prin metoda scrisă. Am așteptat să se încheie operațiunea de vânzare-cumpărare cu succes și făcându-se fără 5, mi-am cerut scuze și m-am băgat peste domnul italian din fața mea. Am luat biletul!!!!! Fug spre sală, mi-e cald, nu am timp să-mi iau apă, mi-e sete… Uit de aceste mici inconveniente din momentul auzirii melodiei Sweet Home Chicago interpretată de cei de la Blues Brothers, trupă care asigură și fundalul muzical de final al spectacolului. Ambele cântece fac parte din coloana sonoră a filmului care m-a amuzat foarte mult la vremea lui, intitulat The Blues Brothers.

Și dacă un film îl putem vedea oricând dori, iată că la teatru trebuie să ne rezervăm loc și timp special pentru această întâlnire unică dintre noi, spectatorii și actul artistic, care în cazul Freak Show,  este  freaking good & freaking worth seeing it. Așadar, trebuie să revăd spectacolul de încă 12 ori ca să pot scrie despre fiecare personaj în parte, mai ales despre cele nepreferate… că au fost și câteva dintre acelea…le am chiar în agenda telefonică. Da, e bine să avem agende telefonice de hârtie pentru că de acolo suntem siguri că nu pierdem datele de contact. Tehnologia nu deține puterea absolută în viața noastră! Iar teatrul este dovada vie că nu e așa. Să ne vedem la spectacole sănătoși și bucuroși de miracolul a vedea, a auzi, a simți, a aplauda munca scriitorului, actorului, regizorului, într-un cuvânt al creatorului artistic, Florin Piersic jr.

Verbs describe us
0

Scrie ce simți