Meșteșugurile sunt pe cale de dispariție. Cine sunt oamenii care le mențin în viață?

O țară fără tradiții e ca un corp care se dezvoltă și se tot dezvoltă, dar căruia îi lipsesc membrele superioare, așadar deși este dezvoltat, corpul nu are o paletă limitată de activități pe care le poate face… Am făcut o paralelă hidoasă și sumbră pentru că m-a speriat un pic adevărul crunt expus de către promotorii culturali tradiționali și anume – meșteșugurile sunt pe ducă, pentru că nimeni nu prea mai vrea să învețe un meșteșug și suntem cotropiți de modernitate și înăspriți de vremurile dure în care trebuie să supraviețuim… Să trăiești fără posibilitatea de a-ți practica pasiunea este probabil cea mai nedreaptă și grea lovitură pe care ți-o poate da viața. Nimeni nu trebuie pedepsit pentru că este pasionat de a face un lucru, o meserie, un hobby. Când o meserie dispare, se duce în negura timpului și nu ajungem să o cunoaștem niciodată, atunci dispar și oamenii care puteau practica acea meserie. De cele mai multe ori oamenii sunt reperați în funcție de meseriile pe care le practică și așa este în toate domeniile. Din păcate, nu avem nevoie de oameni de cele mai multe ori, avem nevoie de meseriile lor, de ceea ce ne pot oferi ei prin acestea. Mă uit la micile obiecte din jur și mă gândesc că dacă un om nu le-ar fi făcut, eu cel care le folosește, aș fi stat fără ele, pentru că nu eram în stare să le fac. Așadar, trebuie să avem respect și recunoștință față de munca omului, mai ales munca migăloasă de meșteșugar și să o încurajăm dacă simțim prin achiziționarea produselor lor, care sunt de cele mai multe ori unicate. 

Mi-a plăcut foarte mult la discuția deschisă dintre promotorii artei tradiționale românești. În fiecare zi învățăm ceva nou, iar noul îți expune o viziune creativă asupra unor domenii vechi, pe care credeai că le știi, dar de fapt habar nu aveai de ele. Îmi este complet străină lumea meșteșugarilor în sensul în care nu am avut bucuria de a cunoaște pe nimeni care să se ocupe de vreun meșteșug, dar iată că datorită Balkanik Open Talks am aflat că există oameni care se ocupă ca eu, necunoscătoarea, să fiu la curent cu arta rurală, hobby-urile oamenilor de la țară.

Roxana Dănăilă, PR manager Balkanik Festival: La festival găzduim și un târg meșteșugăresc pentru publicul nostru, care este un public tânăr urban, care caută să se reconecteze cumva cu rădăcinile și tradițiile care nu mai supraviețuiesc la oraș. Am invitat tineri antreprenori pe care eu îi admir foarte mult, care au dezvoltat tot felul de inițiative care reușesc să salveze atât tehnici și meșteșuguri tradiționale cât și un stil de viață arhaic și să îl reintegreze în modul de viață contemporan de la oraș.
Marlene Stanciu, inițiator platformă KraftMade.ro: Meșteșugarii sunt pe cale de dispariție, iar designerii ies de pe băncile facultății fără să știe prea multe despre procesul de producție și atunci am văzut oportunitățile prin corelarea acestor două bresle. Pentru meșteșuguri asocierea cu un designer poate deschide o piață nouă. Este o poartă de intrare pentru rețeaua designerilor de clienți, de exemplu. E un soi de marketing prin asociere. Apare o oportunitate de conservare a tehnicilor prin transfer. În momentul în care ei încep să producă și văd respectul și fascinația noastră pentru meșteșugul lor, completate cu o remunerație materiale atunci lucrurile încep să se stimuleze și să meargă mai departe.


Oana Țoiu, antreprenor social și catalizator Mesteshukar Butiq: S-a schimbat piața. Anul trecut am vândut foarte mult pe HORECA, de exemplu Berăria H. Premisa pentru anul următor legată de meșteșugari și de designeri este să ne extindem pe plan internațional. Avem două magazine unde vom plasa produse anul următor în Viena. Vom participa în primăvara la Design Week în Suedia. Nivelul prețurilor acoperă real munca meșteșugarului și vrem să-l păstrăm, dar vrem să creștem și volumul să avem meșteșugari care fac acest lucru exclusiv. Să se câștige bătălia dintre zi de muncă pe câmp și zi de meșteșugărit. De asemenea să se câștige transferul meseriei mai departe la copii. Meseria nu prea se mai transferă, realitatea lor este diferită de realitatea noastră. Dincolo de tradiția și identitate, nu e că meșteșugurile nu ar conta, dar contează după pâinea pusă pe masă. Odată ce au început să crească și comenzile au început să fie mai dispuși în a transfera meseria la copii.


Victor Dulgheru, Director Vânzări Meșteshukar Butiq: Îmi place să lucrez cu meșteșugarii. Am luat la pas comunitățile. Am încercat să ne dezvoltăm rețeaua de meșteșugari. Încă mai facem asta. Realitatea din comunități este un pic diferită de ceea ce se știe la nivel central. Oamenii se confruntă cu sărăcia. Oamenii fac ceea ce fac pentru a se susține. Meșteșugul e pe cale de dispariție și dacă nu se face ceva în direcția aceasta o să dispară exact cum a dispărut și în alte țări europene, mai dezvoltate decât România. Noi avem o resursă extraordinară pe care trebuie s-o punem în valoare și de care trebuie să avem grijă să nu dispară. E bine că se discută despre lucrurile acestea. Noi lucrăm cu meșteșugari de etnie rromă care muncesc să-și poată duce copii la școală.
Cristina Hurdubaia, consultant PR cultură tradițională: Am fost reporter 20 de ani și indiferent ce era anchetă, reportaj, documentar TV, eu întotdeauna găseam un meșteșugar pe drum și mă întorceam cu o poveste în redacție. Când am renunțat la presa clasică și am intrat în zona de PR cultural specializat pe tradițiile românești, mi-a plăcut să mă ocup de zona aceasta. Nu sunt PR de agenție, sunt PR independent și m-a ajutat faptul că venind din presă știu ce vrea ziaristul, știu ce vrea redactorul-șef. Noi suntem o țară care avem atâtea tradiții și e păcat că noi nu avem jurnaliști care să scrie despre asta. Eu tot am visat vreo 5 ani să fac un festival etnologic de film documentar. Prima ediție a fost la MȚR, au fost trei zile cu trei tematici, inclusiv meșteșugurile pe cale de dispariție, am avut invitați antropologi și etnologici care ne-au vorbit despre. Am visat să merg cu operatorul după mine în zona din care provin oamenii și să fac povestea meșterilor.

 

Verbs describe us
0

Leave a Reply