Marius Manole: M-a atras teatrul pentru că e foarte viu

În această dimineață, Marius Manole a fost invitat în emisiunea Prima ediție moderată de Carmen Constantin și Bogdan Miu la postul de radio Digi FM. Ne-au mai rămas câteva zile din luna decembrie, iar dacă vrem să ne petrecem câteva seri la teatru și dacă vrem să vedem un spectacol cu Marius Manole iată ce variante avem – azi- ora 20:00 – Peretele – Teatrul Metropolis, miercuri – ora 20:00 – Între noi totul e bine – TNB – (sold out), joi – ora 20:00 – Butoiul cu pulbere – TNB, sâmbătă – ora 20:00 – Magic Național – TNB (alte reprezentații pe 20 și 29 decembrie) + ora 22:00 – Două liniuțe – Godot Cafe-teatru, duminică – ora 21:45 – Fă-mi loc! la Godot și pe 22 decembrie, ora 20:00 la Palatul Național al Copiilor.  

Mi-am notat câteva idei principale ale discuției dintre actor și cei doi moderatori.

De la domnul Radu Beligan, care își sărbătorește cei 97 de ani pe scenă în spectacolul Egoistul, Marius Manole a învățat  să nu se plângă niciodată. Și-a amintit de repetițiile de acum 2 stagiuni de la Lecția de violoncel care durau ore întregi și chiar dacă nu apucau să se hrănească suficient, domnul Radu Beligan stătea liniștit în cabină și nu se lamenta. A mai învățat că POȚI SĂ FACI LUCRURi IMPOSIBILE PENTRU CEILALȚI, și că publicul trebuie respectat.

Primul spectacol de teatru pe care l-a văzut Marius Manole, în zilele copilăriei sale de la Iași, era cu Tamara Buciuceanu care intra în scenă pe un cal viu, lucru care l-a speriat atât de tare încât a fugit din sală. Apoi singur singurel neinfluențat de nimeni sau obligat de cineva s-a interesat de teatru și în fiecare seară mergea să vadă un spectacol.  Deși copilăria sa se petrecea în vremea cenzurii, iată că micul Marius  a știut ce să-și aleagă în petrecerea timpului său liber și ca preocupare ce mai târziu i-a devenit meserie. Astăzi cu invazia de informație care ne asaltează din toate locurile, părinții le fac agenda copiilor lor cu diverse activități care le trebuie sau nu pentru a-i ține ocupați. Sunt curioasă câți părinți din actuala generație și-au îndrumat copilul spre a vedea teatru.

Și-a amintit de ziua cu cele 5 spectacole la care eu am fost și țin și acum minte era 8 martie și zăpadă pe jos, apoi în a doua zi a avut 4 spectacole, practic 9 spectacole în 48 de ore. Nu-mi vine să cred că am făcut parte din acest fenomen și mă bucur mult când mă întâlnesc cu oameni care revin la teatru și a doua și a treia și a zecea oară, să vadă același spectacol. Nu ai cum să spui că te-ai săturat de un spectacol, pentru că niciodată nu e la fel. Teatrul e exact ca în viață – lucrurile se schimbă o dată cu mersul timpului. Îmi place nespus de mult să văd și revăd spectacolele care mi-au făcut serile, după-amiezile și chiar diminețile mai frumoase, mai pline de căldură și voie bună.

Actorul de teatru și actorul de film sunt două meserii diferite. Mă bucur că Marius Manole a punctat acest aspect, pentru că nu poți compara munca de ani de zile a unui actor pe scenă în 20 de roluri, față de munca de câteva luni cât durează filmările la o producție de cinema.  Un rol de teatru coabitează cu actorul și spectatorul ani la rândul, pe când la film rolul se încheie cu ultima dublă, nu se dezvoltă, nu crește în timp. Asta nu e rău. Am tot respectul pentru cei care fac film, e o luptă cumplită să pătrundă pe piața din România, dar paralela între cele două meserii nu-și are neapărat rostul. Mergem la teatru pentru că ne place teatrul, mergem la film pentru că ne place filmul, nu putem face alege una în detrimentul celeilalte. Ideal ar fi să mergem la amândouă și în aceeași zi dacă se poate. Am făcut acest experiment și este unul foarte plăcut.

Verbs describe us
0

Leave a Reply