Ajutor pentru sectia Pediatrie din Spitalul Municipal Fetesti

Dragii mei,
Multi dintre voi ma stiti ca prieten, si mai multi ca pediatru al copilului vostru, iar altii probabil ca acum auziti de mine de la vreo cunostinta care o sa va retrimita acest mail.
Numele meu este Liliana Parlea, sunt medic specialist pediatru, proaspat angajat la Spitalul Municipal Fetesti, sectia Pediatrie.
Pana anul acesta mi-am facut rezidentiatul in varii clinici din Bucuresti. Din mai multe motive (personale si profesionale) am ales sa lucrez intr-un spital din provincie versus cabinet personal/clinica privata/spital din Bucuresti. Ceea ce am gasit la noul loc de munca nu numai ca m-a uimit, ci mi-a si intarit convingerea ca in Romania lucrurile nu vor mai putea continua prea mult asa.
Majoritatea dintre voi probabil aveti abonament la una din clinicile private din Bucuresti, iar in spitalele de stat nu ati prea ajuns. Sa va povestesc putin despre ce se gaseste intr-un spital de provincie (Sectia are 25 de locuri, primim copii de la iesirea din maternitate pana la 18 ani):

+ oameni foarte dedicati: am gasit aici asistente care “zbarnaie” – prind vena din prima (lucru extrem de important pentru confortul micului pacient), vorbesc frumos desi sunt in tura de 10 ore si abia s-au oprit sa manance pachetul de acasa 15-20 min; sunt oameni de echipa, se ajuta una pe cealalta, desi ca nr sunt in deficit, lucreaza din greu ca lucrurile sa ramana pe linia de plutire;

+/- spital relativ nou – a se citi cladire noua, dar golut, cu aparatura mai deloc, cu medicamente ceva-ceva, cu materiale mai nimic (nu avem sapun, mopuri, galeti, manusi sterile/nesterile etc) ;

– Exista prevazuta in planul sectiei o camera de joaca: o camera de 32 mp care in acest moment este folosita pe post de magazie si unde exista 3-4 dulapuri (gen mini-biblioteca, pline cu plusuri donate de parinti, pe care nu le putem folosi pentru copii pentru ca nu se pot dezinfecta).

Ce am reusit sa facem pana acum , fara nici un ajutor (contributia materiala a sefului de sectie, a mea, donatie din partea prietenilor din Ixia):

– 2 calculatoare care sa usureze munca birocratica (exista 1 singur pe care lucra 1 om, astfel incat externarile de exemplu, nu puteau fi gata mai devreme de ora 3) – Multumim Ixia Romania care a dorit sa ne ajute. Acum lucram in paralel si e mult mai bine J;

– 3 biblioteci, 1 pentru oficiul asistentelor, unde stau toate dosarele pacientilor, 2 pentru camera medicilor unde sunt depozitate cartile, protocoalele de lucru, medicamentele provenite din donatii (da, ne zbatem mult cu donatiile, si chiar ne descurcam);

– 1 sterilizator si 1 pompa dubla electrica pentru sani (pentru mamele care alapteaza si pe timpul internarii vrem sa crestem secretia de lapte) – pentru ca sustinem alaptarea intensiv, mai ales ca peste 70% din pacientii nostri fac parte din patura de jos (“Stimata doamna, as avea nevoie pentru confirmarea diagnosticului de o analiza, pe care spitalul nu o poate face, costa 30 lei in policlinica, doriti sa o faceti?; Raspuns: Dna doctor, nu am decat 20 lei la mine, trebuie sa vorbesc cu sotul, nu stiu sigur…”); asa ca nu numai ca laptele de mama e cel mai bun, e si cel mai ieftin J.

– 2 pulsoximetre portabile – acestea sunt pe drum , achitate deja dar care nu au sosit inca, pentru masurarea saturatiei in oxygen la patul bolnavului, fara sa aducem de la celalalt capat al sectiei singurul monitor pe care il avem si care e jumatate cat mine).

Sper ca v-ati facut o idee despre cum stau lucrurile. Ceea ce vedeti la tv, referitor la cum au murit cei arsi din cauza infectiilor nozocomiale, nu ma mira, din contra, confirma ceea ce vad in fiecare zi. Inutil sa va spun ca din doua in doua duminici sunt in Jumbo de unde cumpar sapun lichid la litru (e cea mai ieftina varianta pe care am gasit-o J ).

Nu stiu cat imi este rezervat sa stau aici , dar cat sunt nu pot sa stau cu mainile in san. Asa ca am nevoie de ajutorul vostru, in orice mod. Nevoile sunt multe, dar ca sa nu intru in depresie pana sa ma apuc sa fac ceva, am zis sa o iau incetisor si sa adaug pe drum ce mai trebuie. Am facut o lista de inceput:

– Camera de joaca: prioritara. Dupa tratamentul de ora 14 copiii nu au altceva de facut decat sa stea pe tableta sau telefon, cine are, restul sa se alerge pe culoare sau sa stea in pat (incercati sa tineti un copil de 2-3 ani 3 zile in pat, toata ziua J ). Daca am reusi sa mobilam aceasta camera si sa aducem jocuri/jucarii din plastic sau lemn (ca sa le putem dezinfecta), copiii ar putea petrece dupa-amieze relaxate, cu activitati potrivite pentru varsta lor. Aici am avea nevoie de:

· 2-3 masute cu cate 2 scaunele, pentru cei mai mici;

· 1 tabla de scris, din aceea gen sevalet, cu 2 fete: si tabla normala pentru creta, si fata lucioasa pentru scris cu carioca;

· Cutii pentru depozitarea jucariilor (le putem pune pe raftul cel mai de jos al bibliotecutelor existente, ca sa fie usor accesibile copiilor);

· Carti de colorat, culori, acuarele, plastilina, pensule, carioca;

· Carti de citit pentru cei mai marisori – de la povesti pana la carti pentru adolescenti, pe care sa le imprumute pe perioada spitalizarii;

· Jucarii din lemn sau plastic – se dezinfecteaza usor , jocuri de echipa (gen “Nu te supara, frate”)

Cam atat m-am gandit in ceea ce priveste strict camera de joaca. Ma gandeam ca daca ne mobilizam ii dam drumul pana la Mos J.

– Pictura pe pereti: a doua in ordinea prioritatilor. Momentan este proaspat varuit, un alb de-ti ia ochii J (cei ce ma cunosc din postura de medic stiu ca eu nu am nici un halat alb, ii deprima pe copii). Ar fi foarte bine daca am gasi pe cineva care se pricepe si care a mai pictat pe la gradinite, locuri de joaca, etc. Asta inseamna ca dupa ce gasim persoana, trebuie sa asiguram costul mainii de lucru si a vopselurilor, care am inteles ca nu sunt ieftine. Rezultatul insa ar fi minunat: ma si gandesc ca holul cel mare ar putea avea un trenulet pe pereti, iar fiecare salon ar fi cate o gara , unde sa te intampine Peter Pan sau Fulger McQueen sau Clopotica J. Un pic de culoare ar schimba cu totul perspectiva asupra locului unde te inteapa si unde iti da doctorii amare pe care sa le inghiti.

– Infiintarea unei forme legale de colecta – aici nu ma pricep deloc. Ma gandeam la o asociatie sau fundatie care sa asigure si pe viitor un fond de unde sa acoperim nevoile. De exemplu stiu ca la Spitalul Grigore Alexandrescu exista o fundatie de unde se plateau analizele nesuportate de spital ale celor care nu aveau nici o posibilitate de a si le plati singuri. De asemena, tot dintr-un astfel de fond am putea rezolva si urmatoarea problema, si anume:

– Mancarea copiilor – in acest moment spitalul nu poate asigura decat 1 tip de formula de lapte, supa de morcov/piure de morcov, orez si cam atat. Fructe, legume, carne, ou –doar daca parintele isi aduce de acasa. Asta este pe de o parte neigienic (germenii de acasa/de pe drum/din autobuz ii aduci in spital) si total inechitabil – am avut saptamana trecuta o fetita de 4 ani, a saptea din cei 8 copii ai familiei, care a stat singura internata si care nu avea de mancare decat ceea ce I se dadea din spital. Normal ca i-am strecurat un fruct, o supa de gaina de la colega de camera care statea cu mamica, dar asta nu e o solutie.

Iertati-ma pentru ora tarzie si pentru lungimea mesajului. Nu v-as fi incarcat cu aceste informatii daca n-as fi stiut ca voi gasi in voi oameni care sa poata sa ma ajute sa facem o schimbare. Multi dintre colegii mei spun ca ma agit degeaba, ca n-o sa schimb nimic, ca de ce nu-mi iau catrafusele si plec (Franta, Belgia, Germania, tarile nordice, Marea Britanie – abia asteapta oameni ca noi). Eu m-am gandit asa: e orasul unde m-am nascut; mama mea este medic pediatru aici de 36 de ani si de vreo 25 cam singura, asa ca atat cat pot, vreau sa o ajut; este singura sectie de pediatrie pentru cei din Fetesti (30.000 loc), Tandarei (vreo 10.000, parte din acestia merg insa si la Slobozia) si pentru Cernavoda (aflata la 20km de noi, care nu are pediatrie). Adresabilitatea este mare deci si se pare ca depinde numai de noi sa cream niste conditii decente pentru acesti copii.

Parte din aceste informatii le veti gasi si pe pagina mea de facebook. Va stau la dispozitie pentru orice informatii fie pe adresa mea de mail – Liliana.parlea@gmail.com fie la nr de telefon 0723.337.840.

Va multumesc si va doresc sa aveti Sarbatori minunate si multa, multa sanatate voua si piticilor vostri.

Dr. Liliana Parlea
Spitalul Municipal Fetesti – sectia Pediatrie

 

 

 

 

 

Verbs describe us
0

Leave a Reply