Fericirea nu se cumpără și nici nu se preschimbă în obiecte

Aș vrea să fiu în stare să aștern în cuvinte câteva  dintre gândurile mele după reprezentația spectacolului Livada de vișini din seara aceasta,  dar nu cred că reușesc pentru că încă mă aflu sub efectul său și nu cred că-mi va trece până la următoarea reprezentație. Spun superficial și incomplet că un altfel de spectacol mi-a ajuns în măduva oaselor, mi-a înghețat lacrimile și mi-a dezlegat simțurile. Meritul regizoral, meritul actorilor, meritul noului spațiu, fiecare element ce a declanșat ropotele de aplauze din seara aceasta a contribuit la valorificarea absolută a timpului petrecut la teatru. Cum poți spune că nu ai timp de teatru când teatrul îți dă timp, nu-ți ia timp? Este foarte important să cumpărăm bilete la teatru, mai cu seamă în teatrul independent ca să susținem artiștii și continuitatea muncii lor.

Sala cea nouă de la unteatru este foarte încăpătoare și prietenoasă și aștept să văd cât mai multe spectacole regizate de Andrei și Andreea Grosu. Am mai văzut: Blackbird, Trei femei înalte, Un tramvai numit dorință și La țigănci. Mai văzusem o montare a Livezii de vișini acum câțiva ani la TNB, îmi plăcea textul și chiar eram extrem de interesată să văd viziunea celor doi tineri regizori, foarte creativi, cu spirit antreprenorial. Ei doi scriu atât de frumos pe siteul unteatru despre ideea lor de a fonda un teatru independent, și iată că unteatru a luat ființă în 2010, iar acum s-a mutat în casă nouă și spațioasă. Unteatru este de asemenea producătorul spectacolului N(aum), precum și al spectacolului Cinci ore cu Mario pe care eu le-am văzut de 10 ori în total. Să fim alături de artiști și demersurile lor administrative, făcute special pentru noi publicul. Prin ei și noi putem respira altfel într-un București ticsit de anormalitate și agresivitate la tot pasul.

Credeai că poți cumpăra fericirea printr-un lucru material? Simpatia, prietenia, dragostea pot fi cumpărate doar dacă sunt sentimente false și interesate. Deși în aparență banii fac lumea să se rotească,  în esență banii nu sunt lumea, pentru că sentimentele nu pot fi transpuse în niciun obiect material. Profunzimea fericirii umane are la bază unele dintre cele mai simple principii vechi de când lumea – respect, prețuire, înțelegere și ajutor reciproc… Sentimentele nu se tranzacționează precum o clădire. Nu ai cum să le pui cătușe sufletelor oamenilor și să pretinzi că poți chiar să-i obligi să fie fericiți alături de tine, dacă tu nu le inspiri nimic bun. Din disperarea de a te face plăcut și acceptat de o societate în care nu poți pătrunde cu forța, devii agresiv și începi să abuzezi emoțional oamenii din jur, care rând pe rând ies din viața ta pentru că e prea dureros să stea în preajma ta. Să fii un om de nesuportat tocmai pentru cei la care ții cel mai mult poate fi unul dintre blestemele crunte ale vieții pământești. De ce toate relațiile dintre oameni devin șubrede când vine vorba de bani și poziția lor în societate? De ce interesele mârșave primează în locul sentimentelor și plăcerea de a fi împreună?  Sunt multe întrebări pe care mi le-a ridicat spectacolul prin povestea sa așa cum a fost întruchipată de echipa spectacolului formată din 15 membri. Descoperiți povestea, descoperiți actorii și mai ales aplaudați cu foc munca neobosiților Andrei și Andreea Grosu de la unteatru, str. Sfinții Apostoli, nr 44 (o străduță sitiață între Piața Națiunilor Unite și Piața Constituției).

 

 

Verbs describe us
0

Scrie ce simți