Omul cel bun din Seciuan, la a noua vizionare – Am ajuns la liceu

Dragii mei, cred că valoarea unui spectacol precum Omul cel bun din Seciuan crește în timp, iar energia investită de echipa sa ajunge la public înzecit cu fiecare reprezentație. În seara aceasta publicul a fost hipnotizat de ceea ce se întâmpla pe scenă. Cum e și firesc. În fiecare seară e diferit. Momentul acela de liniște dinaintea izbucnirii aplauzelor este de inegalat cu orice altfel de reacție din partea publicului.  Dacă vreodată vă veți îndrăgosti de un spectacol de teatru, atunci mergeți să-l vedeți ori de câte ori aveți ocazia, pentru că într-o zi nu veți mai avea ocazia. Trăiesc profunde dezamăgiri când spectacolele care-mi plac ies din stagiunile teatrelor. Așadar, onorați teatrul cu prezența dumneavoastră și veți fi răsplătit așa cum nu vă așteptați. 

Spectacolul e fără verdicte clare, e ca în viață…
Tu ce ai face dacă într-o zi ar veni zeii, ți-ar da o sumă de bani și ți-ar porunci să fii bun cu fiecare om pe care îl întâlnești? Nimeni nu poate fi bun la infinit, pentru că există prea multe lucruri de făcut pe lume și prea puțin timp din clepsidra vieții pentru a le face. Să fii bun la infinit într-o lume care îți cere ceva tot timpul este o poruncă cerească aproape la fel de dură ca un blestem. A fi bun înseamnă să ajuți și să dăruiești. A fi bun nu este același lucru cu a nu face rău. Poți să nu faci rău prin simpla ta neimplicare într-un lucru rău. Cei care aleg să stea deoparte în orice caz care le-ar solicita ajutorul poate că sunt cei mai fericiți… Dar exact ca în spectacol , cum poți trăi știind că un copil sau un bătrân osândit de viață și de ceilalți are nevoie să mănânce și de un acoperiș deasupra capului? Și pentru că nimeni nu îi ajută, doar tu ești scăparea lor. Și tot așa… Cazurile disperate se înmulțesc și energia ta se împuținează.
Să împace dreptatea cu mila
Shen Te trebuie să-și inventeze un personaj care s-o apere de foamea neîncetată a celor din jur. De câte ori e nevoie să ne ascundem în spatele unor măști dure ca să ne putem confrunta cu o situație incomodă? Să-i dăm de capăt. Cerințele din partea lumii sunt tot mai mari și puterile unui singur om de a le îndeplini se împuținează, slăbesc, aproape dispar, și atunci apar reproșurile, scoaterile de ochi și batătul obrazului și datul de ghionturi. În loc să i se mulțumească pentru binefacerile sale biata Shen Te este acuzată de lucruri pe care nu le face. Refuzul de a fi o oază a bunătății nesecată nu consider că intră la categoria răilor de pe lumea aceasta. Poate pe lumea cealaltă baremele stau altfel. Te poți lupta la infinit pentru infinit cu aceleași forțe și argumente. Aici pe lumea celor finiți, tindem să ne consumăm pentru binele celorlați, apoi constatăm că nu mai avem energie să facem nimic pentru noi, pentru viață, carieră, relații. Așadar, cum echilibrăm balanța? Cred că nu poate fi echilibrată, ci doar alternată, dar în nici un caz controlată…
Porunca voastră fii bună, dar trăiește, m-a despicat ca fulgerul.
Am fost a IX-a oară la Omul cel bun din Seciuan de de Bertolt Brecht, regia Andrei Șerban, la Teatrul Bulandra din București. În calendarul meu, l-am văzut de 2 ori cu Ana Ularu și de 7 ori cu Alexandra Fasolă. Este foarte important ca spectatorii să le vadă pe ambele actrițe în acest dublu rol propus de autor și regizor, pentru că sunt două abordări diferite și prin urmare două spectacole diferite. În sfârșit un spectacol care se învârte în jurul femeii, că doar ea poate fi mamă și înțelege ce înseamnă să dai viață! În Statele Unite există o montare în care Shen Te este bărbat, foarte interesantă acea alegere regizorală.
Parcă am trăit 9 vieți alături de acest spectacol. Mă aflu într-o diferită etapă a vieții la fiecare vizionare, dar plâng și râd la aceleași replici, chiar dacă aproape le știu pe dinafară. Este uimitor cum pot cânta actrițele în timp ce le curg lacrimile fără să se simtă în voce… Dar cum zicea un regizor dintr-o carte – Ceea ce fac actorii în fiecare seară pe scenă e periculos.

Verbs describe us
0

Scrie ce simți