Obiceiuri necurate, gânduri după spectacol

Nu vă luați după titlu, nu vă luați după fotografii, mergeți la acest spectacol din dragoste și respect față de munca depusă de actori pe scenă și veți vedea că ați făcut o alegere inspirată pentru petrecerea unei seri nemaipomenite la teatru.  Pe mine, care văd spectacole pe bandă rulantă de ani buni, m-a înveselit Obiceiuri necurate, m-a binedispus și m-a făcut să renunț la ochelarii de cal, pe care îi purtam fără să-mi dau seama. Recunosc că m-am dus cu oarece prejudecăți la spectacol, prejudecăți legate de religie, dar nu despre religie este piesa, ci este despre oameni și viață, despre vis și sacrificiu,  despre cum ne ascundem neputințele sau înfrângerile sub niște haine sau culte, care credem că ne vor proteja de amarul lumii înconjurătoare sau al propriei ființe.
De mică mi-am dat seama că trebuie să ai har ca să faci orice meserie din lumea aceasta, dar crescând am realizat că motivele pentru care oamenii se apucă de o muncă pot fi variate de la dorințe externe ale părinților până la zbaterea pentru supraviețuire. Încurcate sunt căile vieții, iar dacă noi nu știm pe ce cale s-o apucăm, atunci vom rămâne bâjbâind până la ultima suflare și praful se alege de menirea noastră.
Excepțional spectacolul Obiceiuri necurate  în regia lui Mihai Constantin, pentru că în afară de povestea scrisă de Tom Smith, actorii sunt foarte bine puși în valoare în primul rând prin tinerețea și prospețimea lor. Nu am simțit când au trecut cele 2 ore și jumătate pentru că ei au fost atât de buni. Și am mai stat și la balcon. Bucuria artistică a venit ca un arc de cerc până la balcon și aplauzele între unele scene nu se mai opreau. La finalul spectacolului am văzut o familie cu bunică iar nepoata spunea că ea a văzut spectacolul la premieră și că i-a plăcut și mai mult acum. Am subînțeles că a fost surprinsă și la fel de înveselită ca la prima vizionare. În umila mea părere de spectator theaterholic,  sunt convinsă că despre asta e teatrul – să fii surprins la fiecare reprezentație, chiar dacă știi spectacolul. Atât de tare m-a captivat spectacolul încât actorii când ieșeau din scenă sau vorbeau de camerele din mânăstire eu deja mi le imaginam, pentru mine povestea continua dincolo de decor și încă mai continuă pentru că am rămas cu multe întrebări.
Actrița Andreea Mateiu, care și-a sărbătorit și ziua de naștere astăzi, a strălucit în rolul lui Sally, jurnalista disperată de glorie și care e dispusă să facă orice pentru obținerea primei pagini la publicația la care lucrează. De câte ori nu am auzit asta în viața reală? Jurnaliști care au trecut peste onoarea meseriei și au călcat la propriu peste cadavre care să poată face rost de materiale pentru creșterea audienței… Sally luptă pentru a deveni jurnalist de primă pagină fără să-și dea seama că acest lucru îi poate afecta pe cei din jurul său. Evoluția personajului acestuia este fascinantă de la început până la sfârșit pentru că întâmplările prin care trece sunt cel puțin de neimaginat, mai ales într-o mânăstire, unde timpul ar fi trebuit să curgă altfel. Dar, să fim serioși, oameni buni, și mânăstirea aceasta face parte din lume, până la urmă, se consumă apă curent gaze mâncare… întotdeauna m-am întrebat cum fac rost măicuțele de hrana lor de zi cu zi și cum își pot achita cheluielile. Oriunde există cheluieli, iar aceste cheltuieli trebuie acoperite mereu. Pentru oamenii simpli se pune problema supraviețuirii, nici pe departe a câștigului. Cum supraviețuim? Uite unul dintre răspunsuri ar putea fi mersul la teatru, ca la un loc în care să aflăm lucruri despre noi și despre ceilalți, un loc de comunicare și cuminecare.

Cred că putem supraviețui prin teatru și că munca tuturor celor implicați în realizarea unui spectacol trebuie promovată în mod constant.

 

Verbs describe us
0

Leave a Reply