Cât trăiește o femeie într-o viață, un bărbat poate doar bănui

Probabil unul dintre cele mai fascinante lucruri în a fi femeie este posibilitatea extinsă de a fi tot ce-ți dorești, când îți dorești și mai ales unde. Am realizat cu seninătate că  dacă ești femeie nu înseamnă că trebuie să fac pe plac tuturor, nu trebuie să te îmbraci într-un fel sau să zâmbești (cel mai mult mă enervează la mine când zâmbesc, arăt ca o păpușă defectă) și în nici un caz nu contează atât de mult cum te îmbraci. Încurajez stilul natural al fiecăreia dintre noi, a nu se citi neglijență. Copleșită de etichetele societății și mai ales prejudecățile cu care trebuie să se confrunte o femeie la fiecare pas serios al carierei sale, mi-am dorit în secret să fiu bărbat, pentru că nu mi se părea că sunt luată în serios atât cât aș fi vrut. Apoi tot mergând pe stradă mi-am dat seama că deși femeia se va lupta probabil mult timp de acum încolo ca să-și câștige statutul de om serios, nu aș fi putut fi niciodată bărbat, pentru că bărbații sunt expuși unei mici varietăți de a fi în viață  – au atât de puține opțiuni vestimentare, de frizuri, nu-și pot acoperi defectele pielii și nu pot face copii (în ziua de azi o femeie poate deveni mamă și cu inseminare artificială.) Constatările mele vin în urma declarațiilor publice ale mai multor bărbați celebri care recunoșteau și creditau femeia pentru meritele sale unice de creatoare de viață. Așadar, dacă ne uităm în oglindă nu vedem o femeie subjugată de ceea ce are de făcut într-o singură zi, ci o femeie împlinită care poate fi mai multe femei într-o singură viață. Iar cărțile vin în sprijinul nostru. Într-o duminică însorită de toamnă, am avut bucuria de a asista la lansarea cărții Femeia în fața oglinzii de Eric-Emmanuel Schmitt apărută la Editura Humanitas Fiction. 

Denisa Comănescu: Eric-Emmanuel Schmitt este unul dintre cei mai îndrăgiți scriitori francezi traduși în limba română. Romanul Femeia în fața oglinzii este al 14-lea volum din seria de autor pe care i-am dedicat-o, începând cu anul în care am ajuns la Humanitas în 2006. După 3 nuvele splendide, Cea mai frumoasă carte din lume, Visătoarea din Ostende și Concert în memoria unui înger, Eric-Emmanuel Schmitt a publicat acest roman La femme au miroir, despre care critica literară franceză a spus că e cel mai complex roman a lui, care poate fi citit pe mai multe paliere, ca o poveste filozofică, ca un roman de introspecție psihologică, ca un roman istoric și ca o parabolă modernă.
Marina Constantinescu: Ce se întâmplă astăzi, aici în târg, și mai cu seamă la Humanitas, cred că este povestea noastră de mântuire. Eric-Emmanuel Schmitt vorbește și în această carte fundamental despre inițiere, despre iubire, despre suferință, despre trădare, despre însoțire și deloc în ultimul rând despre Dumnezeu. Acel Dumnezeu pe care fiecare dintre noi este liber să-l descopere dincolo de orice fel de dogmă sau orice fel de ideologie. Este acel Dumnezeu fundamental care nu cred nici eu că se ocupă de mărunțișuri. Nu cred că stă cu ochii pe noi să ne certe, să ne înfățișeze Pământul ca un infern. E fabulos cum îl poți descoperi pe Dumnezeu descoperindu-te pe tine, descoperindu-ți limitele, neputințele, dorința de a iubi, de a merge înspre ceilalți.
Mihaela Dedeoglu: Eric-Emmanuel Schmitt are o adevărată pasiune pentru femei, cum a spus un critic francez – are o admirație generoasă. Dacă ne uităm prin cărțile sale personajele feminine sunt prezente peste tot și sunt foarte diverse. Știe să surprindă cu foarte mult talent și în puține cuvinte foarte multe caractere și foarte multe aventuri și poate de aceea aceste eroine ale lui sunt atât de reale pentru că sunt bine descrise și ne putem identifica cu ele foarte ușor.

 

Verbs describe us
0

Scrie ce simți