Teatrul este util omului de la 0 la 100 de ani.

Admir în mod deosebit oamenii care îmi inspiră dragoste față de teatru și mă cheamă la teatru prin munca lor. Încă de la prima ediție (noiembrie 2014) trecut am fost plăcut impresionată de tipul de teatru pe care l-a promovat Cristina Modreanu prin festivalul său – teatrul care aduce în atenția noastră povești vii, stringente și vibrante,  ca niște secționări vii și mișcătoare din viața unei foste top-model și a câinelui său sau a unei scriitoare care a trăit Holocaustul. Nimic nu mă impresionează mai mult ca un spectacol de teatru biografic sau autobiografic. Anul acesta tema a fost legată de familie și am fost foarte încântată să traduc 2 texte incluse în programul spectacolelor festivalurilor, unul dintre acestea fiind scris de regizoarea, Catinca Drăgănescu, în colaborare cu Mihaela Michailov. Dintre replici – Mamă, eu când o să fiu mare, vreau să mă fac liberă. (Ibsen Incorporated)

În perioada 12-15 noiembrie la Hanul Gabroveni, Teatrul Odeon, Teatrul Mic și Teatrul de Comedie, s-a desfășurat cea de-a doua ediție a festivalului Platforma internațională de teatru București, cu tema Familia Contemporană. Duminică, 15 noiembrie am asistat o dezbatere cu același nume, discuție la care au luat cuvântul între alții: Cristina Modreanu (manager proiect BITP) și Mihaela Michailov (dramaturg).

Cristina Modreanu: Noi încercăm să arătăm în acest mini-festival de 4 zile (Bucharest International Theater Platform) este un alt fel de teatru – un teatru pe care unii îl numesc social, alții îl numesc comunitar, pe care alții îl numesc artă participativă, pe care foarte multă lume se înghesuie să pună etichete, dar care mai presus de etichetele astea este un teatru relevant. E un teatru sub forme foarte diverse, nu trebuie să fie deloc într-un singur fel făcut.  Este un teatru care îi ajută pe oameni să treacă peste niște situații de viață, să găsească soluții reale pentru situații foarte reale.

Mihaela Michailov: Cred că un proiect teatral cu adolescenți și copii cere foarte mult timp, dacă nu îl vezi ca pe un proiect în care să le dai indicații, să le dai sarcini și ei să le performeze foarte bine. Copiii de obicei performează excelent. Cred că dacă încerci să-i implici pe copii într-o problematică și încerci să le dezvolți conștiința față de acea problematică, ai nevoie de timp.

La dezbatere au mai participat și 2 psihoterapeuți specializați în lucrul cu copiii… Cu tot respectul față de meseria pe care o practică, sunt de părere că distinșii psihoteraupeți (sub 50 de ani, deci tineri) au insistat prea mult asupra lipsei de relaționare dintre copil și părinte și nu ne-au oferit, nouă, celor prezenți la discuție, alternative la o situație pe care au asemănat-o în fel și chip cu alienarea și chiar moartea fizică, după cum rezulta dintr-un experiment total inactual din vremea Prusiei. Să fim serioși, domnilor psihoterap-iști! Înainte de a-i spune prin fel și chip unui copil că va muri din lipsa comunicării  cu părintele, vreau să știu dacă voi ați încurajat vreodată un copil să-și dezvolte aptitudinile personale? Să-și găsească hobby-uri (sau chiar pasiuni) pe care să le dezvolte și să crească alături de aceste hobby-uri care îl vor ajuta cu siguranță în drumul său spre carieră și societate. Nu cred că suntem definiți prin relațiile pe care le avem ci prin activitățile pe care le întreprindem, chiar de la cele mai fragede vârste, și nu mă refer aici la copii-minune cu capacități extraordinare. Orice copil are ocazia de a-și descoperi și a-și aprofunda o pasiune în ziua de azi. Trăim într-o eră în care s-au dezvoltat cluburile pe domenii pentru copii și acesta este un lucru îmbucurător. Faptul că unii copii nu au parte de familii tradiționale, asta nu trebuie să-i oprească pe copii în a se juca, a fi fericit, a visa și a face ceva frumos și constructiv în timpul lor liber. De asemenea activități care le dezvoltă intelectul pot fi cele precum mersul la teatru – pentru că există cel puțin 3 teatre specializate pe producții artistice pentru copii în București. Așadar, să îndreptăm copii spre artă, literatură, cultură, științele exacte, ale naturii…sau orice domeniu de care se simt ei apropiați și pe care vor să-l cunoască. Arta salvează vieți, prin puterea sa de a te face părtaș la miracolul întâmplării sale, prin tine, cel care o îmbrățișează.

Un spectacol de teatru educativ care ajunge și în orașele din țară, Familia OFFLINE, de Mihaela Michailov, în regia lui Radu Apostol, poate fi văzut în București la Centrul de Teatrul Educațional Replika, Str. Lânăriei nr. 93-95.

Verbs describe us
0

2 thoughts on “Teatrul este util omului de la 0 la 100 de ani.

  1. ‘Cu tot respectul față de meseria pe care o practică, sunt de părere că distinșii psihoteraupeți (sub 50 de ani, deci tineri) au insistat prea mult asupra lipsei de relaționare dintre copil și părinte și nu ne-au oferit, nouă, celor prezenți la discuție, alternative la o situație pe care au asemănat-o în fel și chip cu alienarea și chiar moartea fizică, după cum rezulta dintr-un experiment total inactual din vremea Prusiei. Să fim serioși, domnilor psihoterap-iști! Înainte de a-i spune prin fel și chip unui copil că va muri din lipsa comunicării cu părintele, vreau să știu dacă voi ați încurajat vreodată un copil să-și dezvolte aptitudinile personale? Să-și găsească hobby-uri (sau chiar pasiuni) pe care să le dezvolte și să crească alături de aceste hobby-uri care îl vor ajuta cu siguranță în drumul său spre carieră și societate.’

    Nu stiu cine sunt psihoterapeutii invitatii si care este abordarea dansilor, dar rolul nostru (sunt psihoterapeut) nu este acela de a-l face pe copil sa se simta prost. Nu acesta este scopul terapiei. Da, poti intui care sunt hobby-urile lui, le poti discuta cu parintii, profesorii si incuraja in a si le dezvolta. Rolul profesorului este mult mai relevant in a-l ajuta pe copil sa-si dezvolte pasiunile.
    Nu vad legatura intre varsta psihoterapeutilor si competenta lor. Aici as putea spune ca este o mentalitate pur romanesca.

Leave a Reply