Puntea viselor, o declarație de iubire pentru Japonia

Fusese silit să se maturizeze prea repede. Până nu demult erau un copil fugind către școală cu doldora de cărți cu ghiozdanul doldora de cărți, și în clipa următoare tot orașul avea să fie cuprins de flăcări. Fusese nevoit să bată drumuri lungi în rând cu refugiații fără număr care înaintau desculți prin zăpadă. Uneori se simțea atât de istovit, încât nu-și dorea decât să-și găsească un loc unde să se facă covrig și să  nu se mai trezească niciodată. (Puntea viselor, de Lesley Downer, pagina 33)

Într-o joi de toamnă, caldă ca o zi de primăvară, parcă vedeam cireșii japonezi în grădina viselor de călătorie și iată că am avut bucuria de  a participa la seara japoneză de la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, o seară în care se lansa romanul „Puntea viselor” de Lesley Downer, a treia carte din colecția Raftul Denisei,  primele fiind „Ultima concubină” şi „Curtezana şi samuraiul” ambele publicate la Editura Humanitas Fiction. La lansarea de carte au luat cuvântul scriitoarea Ana Barton, traducătoarea Carmen Săndulescu, profesorul universitar de limbă japoneză Magda Ciubăncan, şi coordonatorul Centrului de Studii Româno-Japoneze „Angela Hondru“ din cadrul Universităţii Româno-Americane. Şerban Georgescu.

Ana Barton: Despre această carte aș putea spune că este o carte a greutății în aceeași măsură în care este și o carte a splendorii, fiindcă personajele așa cum le hotărăște autoarea, Lesley Downer, își dau răgazul să se caute și își dau încrederea să se și găsească. Într-o vreme grea în care schimbarea s-a făcut violent, în care schimbarea s-a făcut prin războiul civil cu sacrificii de vieți omenești. La noi nu este război civil, dar sunt sacrificii, care, iată, nu se mai termină.
Carmen Săndulescu: A fost o adevărată aventură să mă apropii de Japonia printr-o poveste de iubire și onoare. O poveste care ca orice aventură te supune multor probe. Au fost multe probe legate de obiceiuri, anumite piese de îmbrăcăminte, anumite arme care se foloseau pe vremea aceea, anumite obiecte, vase în care se pregătesc mâncărurile, anumite mâncăruri. Aventura aceasta nu a adus numai probe ci și întâlniri care nu au fost deloc întâmplătoare.
Magda Ciubăncan: Se trece de la un sistem al vestimentației și al coafurii, un sistem impus prin lege, la o presiune socială. Era perioada de modernizare și dacă vroiai să devii un om nou, trebuia să adopți aceste schimbări. În perioada Meiji în Japonia se schimbă vestimentația se schimbă alimentația, educația devine obligatorie pentru fete, începe alfabetizarea populației, apar instituții noi,  apare poșta care îi obligă să poate uniforme occidentale.
Șerban Georgescu: Pentru mine cărțile lui Lesley Downer sunt produsul unor iubiri interzise sau imposibile, și anume iubirea dintre occidentali și japonezi. Deși castele au fost abolite acum o sută și ceva de ani, unui student de-al nostru aflat cu bursă în Japonia l-am sfătuit să nu acceptă chirie într-o zonă foarte ieftină a orașului Kyoto, pentru că acolo stau Eta, adică cei de neatins. Lucrurile acestea sunt cât se poate de actuale, și ei încă se străduiesc să le schimbe. Deși acum ești liber să ieși cu cineva din familia Cojocaru, chiar dacă te-ai născut într-o familie de samurai, practic familia ta nu va fi foarte încântată de acest aspect și cel mai probabil nu te vei căsători.

La finalul lansării iubitorii de literatură și cultură japoneză au avut parte de o demonstrație de origami, arta plierii hârtiei colorate în decorațiuni sub formă de animale, plante, obiecte creative, artă care este sărbătorită la nivel mondial pe 11 noiembrie.

Verbs describe us
0

Scrie ce simți