Horațiu Mălăele: Nu aștept să fiu inspirat. Dacă nu coboară muza, atunci mă duc la tenis.

În viață e bine să fii fericit cu puțin din ceea ce primești de la cei din jurul tău, pentru că acel puțin va însemna mult în timp și nici o muncă nu este făcută în zadar atât timp cât în acea muncă este investită energie și dragoste. Probabil că va trebui să lucrăm mult și îndesat, noi cei pasionați de teatru ca să ne dovedim competențele și să ne câștigăm credibilitatea față de cei pentru care facem această meserie, să le arătăm respectul și prețuirea noastră indiferent de circumstanțe. Dacă într-o seară de toamnă, la Librăria Bizantină, am avut frumoasa ocazie de a-i adresa câteva întrebări domnului Horațiu Mălăele despre teatru, înseamnă că nu m-am dedicat acestei meserii în van. Și cum ziua de 11 noiembrie a marcat aniversarea nașterii lui Ștefan Bănică senior, l-am întrebat despre el. L-aș fi întrebat oricum, dar cu atât mai puternică a fost emoția cu cât se împlineau 82 de ani de la nașterea actorului pe care mi-aș fi dorit nespus să-l văd pe scenă.


Ați jucat pe scenă cu Ștefan Bănică senior?
Horațiu Mălăele: Am jucat în filme cu dumnealui ( am adăugat eu: Septembrie – 1978 – regia Timotei Ursu, Singur printre prieteni – 1979). Era un actor instictiv formidabil și de un șarm inegalabil. Din păcate a murit foarte tânăr.
Cum putem face noi generația tânără să vedem spectacolele cele vechi?
Nu aveți cum. Din păcate memoria marilor spectacole nu a fost reținută și nu a fost nimeni interesat să o facă. Unde sunt spectacolele care au renăscut într-un fel acest teatru binecuvântat, care este Teatrul Bulandra? Unde este spectacolul Revizorul lui Pintilie? Eu le-am văzut pe toate cele trei reprezentații pentru că eram la clasa lui Octavian Cotescu. Unde este spectacolul D ale carnavalului cu formidabila perfomanță pe care a făcut-o acest actor, Marin Moraru. Toma Caragiu era un imens actor de scenă, un actor titanic, cum rar poți să vezi așa ceva. Nu s-a mai păstrat. A făcut un rol magistral în Lungul drum al zilei către noapte, care era o dramă. A făcut câteva capodopere și s-au pierdut.
Spectacolul Revizorul se joacă din octombrie 2006, eu l-am văzut de 5 ori până acum și niciodată nu l-am văzut cu dumneavoastră.
Păi, am să vă invit o dată, vorbesc cu cei de la Comedie și facem un spectacol special pentru dumneavoastră.
Cum îi explicați succesul de la o stagiune la alta?
Asta nu-mi explic. Petru Crețea când vroia să ocolească un răspuns spunea: E o taină.
Mi se pare că Bogdan are un rol foarte greu în La pulce și vroiam să vă întreb cât s-a pregătit pentru el.
Bogdan Mălăele este fiul meu cel mare și face un rol formibabil în La pulce. El s-a pregătit pentru regie și acum la 27 de ani s-a sucit și vrea să facă actorie. A jucat și în filmul meu Funeralii fericite.

Am luat cartea O poveste cu Horațiu de Doina Papp înainte să ne-o recomande domnul Horațiu Mălăele, căruia i se spunea Valentin la Târgu-Jiu, orașul său natal, și am răsfoit-o bucuroasă în drumul meu spre teatru.  Mi-a plăcut la nebunie mesajul scris de mână de fiul său, Bogdan, al cărui rol deosebit de greu și formidabil îți puteți vedea în cel mai recent spectacol regizat de tatăl său, La pulce de Georges Feydeau la Teatrul de Comedie.

M-am născut cu toate atuurile unui eșec plenar, și iată că azi am ajuns în fața dumneavoastră să vorbesc, pentru mine e o mare taină pe care mi-o face viața. (Horațiu Mălăele)

Joc tenis în fiecare zi de 16 ani câte două ore. Jucam în niște spectacole unul dintre el era Scapino de la Nottara și acolo săream de la o înălțime de 2 metri și eu aveam senzația că sunt indispensabil pentru teatru. Mi-am luat o pauză ca să mă operez la coloană în Bordeaux, iar când m-am întors eram înlocuit în toate spectacolele și atunci mi-am dat seama că avea dreptate Charles de Gaulle când spunea că sunt pline cimitirele de oameni indispensabili. (Horațiu Mălăele)

Repertoriul teatral de acum mi se pare bun. Deocamdată teatrele sunt foarte bine, deși suntem prost plătiți. E un sistem care încă nu e reglat, dar care funcționează și de vreme ce funcționează, să-l lăsăm așa. Cum spunea Picasso: Dacă place, e artă. (Horațiu Mălăele)

 

Verbs describe us
0

Leave a Reply