Ștefan Gheorghiu: Viața ne e dată să construim

De te afli înăuntru sau doar treci pe lângă el, la Universitatea de Muzică București vei auzi mereu o muzică a unui instrument sau vocea unei soprane. Nu-mi amintesc să fi auzit voci de băieți, ceea ce mă face să mă întreb – ei când repetă? Pe holurile Conservatorului chiar și banalul fluierat poate deveni o mică simfonie a veseliei. Cred că nu poți fi trist când studiezi muzica pentru că muzica are o mare contribuție la fericirea sufletului. Pentru mine muzicienii pe care i-am întâlnit (prin materialele discografice și concerte) au fost simpli creatori ai fericirii ce nu poate fi cuantificată și pe care vrei să o primești iar și iar. Sunt un mic vampir mereu însetat de bine și frumos, care se hrănește cu undele fermecate ale muzicii binecuvântate. Dacă oamenii s-ar folosi de muzică precum un mijloc de comunicare universal, poate că ar fi mai multă pace și armonie pe pământ,  și cu siguranță ar fi mai multă veselie. O muzică oricât de tristă ar fi ea tot te face să te simți bine, pentru că emană o energie vindecătoare.

Am avut bucuria de a participa la dialogul deschis Round Table, întâlnire moderată de doamna Valentina Sandu-Dediu la Sala Multimedia a Universității Națională de Muzică din București. Conform știrii oficiale,  primul sezon al întâlnirilor Round Table București s-a încheiat marți, 10 noiembrie, prin participarea lui Ștefan Gheorghiu, instrumentist ce s-a făcut remarcat de-a lungul ultimilor 20 de ani prin eforturile depuse pentru susținerea drepturilor artiștilor interpreți în România.

„Viața ne este dată să construim. Și studiul instrumentului și examenele au fost încercări care mi-au arătat calea, iar de aici parcursul meu a fost cumva linear. Orice încercare, orice examen de tipul acesta mi-a arătat către ce trebuie mers. Cred că aici m-a ajutat și rigoarea studiului individual. Revoluția din 1989 mi-a adus ideea că putem să facem și noi ceva, nu trebuie să stăm pasivi, să așteptăm să merităm să ni se dea.” (Ștefan Gheorghiu, muzician)

Ștefan Gheorghiu: Când lucrurile au căpătat o anumită formă clară, atunci și responsabilitățile erau evidente, nu-ți puteai permite să te joci cu aceste momente unice. Să ne imaginăm că un TGV oprește în Bărăganul nostru, nu se știe de ce a venit acolo, dar se deschid ușile, e parfumat e frumos, e liniște, e ordonat. Dacă ne speriem de el, el închide ușile și pleacă. Dacă ne urcăm în el, trebuie să ne asumăm că ne-am urcat în TGV. Meseria noastră de muzicieni este o meserie în anumite aspecte rămasă medievală. Lucrezi tu cu tine. Atunci ai să înveți să apreciezi momentul. Tu ești inițiatorul sunetului, tu organizezi aceste sunete și ai o răspundere enormă față de cei care vin în sală să te asculte. Spectatorul poate te place pe tine ca persoană sau poate că nu, dar el e interesat în primul rând de muzica respectivă.

Verbs describe us
0

Scrie ce simți