Valentin Tănase: Datoria unui artist este de a da încredere și speranță.

Tablourile văzute prin ochiul inimii îți dezvăluie o lume feerică, o lume în mișcare, o lume care te îndeamnă la cele mai fine și mai subtile sentimente ale ființei umane. Să te pierzi în lumea creată de un tablou special pentru iubitorul de artă din noi, poate fi cea mai frumoasă cale de regăsire sufletească. E atât de multă viață într-un tablou că uităm de moarte. Artele vizuale înving moartea și ating eternitatea, valoarea crescându-le de la an la an, de la o generație la alta. Este extrem de important să apreciem și să omagiem artiștii când avem ocazia, iar faptul că bucureștenii au umplut cele două mari saloane ale Cercului Militar Național de aseară, este un semn de susținere și prețuire a artei contemporane. Datorită vernisajului expoziției Geneze am pătruns în universul fascinant și fantastic al domnului Valentin Tănase, care a rămas la fel de tânăr și pasionat de munca sa de când l-am cunoscut. Țin minte încă din clasa a VIII-a că veneam special cu familia la vernisajele expozițiilor sale și încă de pe atunci mă gândeam cum aș putea eu să fiu de folos unui artist de însemnătatea dumnealui. De fiecare dată când îi descopeream numele pe o carte de istorie sau un dicționar de limba engleză îmi sclipeau ochii de fericire.  

„Totul se află în inimă și în sentimentul pe care aceasta îl generează.” (Valentin Tănase)

Cristian Dorca, colonel, directorul Cercului Militar Național: Maestrul Valentin Tănase este un romantic întârziat cu o putere de acțiune neostoită, sprijinită de șansa replierii. Valentin Tănase găsește necesară în tumultul vieții de zi cu zi, o zonă de refacere, subordonându-se astfel ispitei lăuntrice ale artistului pur, plin de idei, repliindu-se așadar pentru a da naștere operei sale de un univers permisiv și suficient de estetic. Pentru Valentin Tănase atelierul de lucru este un element important al strategiei artistului, unde se poate retrage cu un stimulent pentru perioadele artistice în care pictura îl provoacă.
Liviu Vișan, poet: Artisul Valentin Tănase face parte din patrimoniul oștirii române. Sunt multe tablouri despre care se pot spune povești, povești nenumărate și frumoase. El este un maestru al desenului, îi place desenul, iubește desenul, dar se întâlnește și cu culorile în ulei pe pânză foarte bine, cu mult spirit și cu multă sensibilitate. E un om profund, talentat, și cred că trebuie prețuit cum se cuvine. Prin aceste tablouri ne-a oferit o adevărată desfătare estetică.
Radu Bâlbâie, general: L-am cunoscut pe Valentin din benzile desenate din revista Cutezătorii de acum ilore tempi, din vremea când producea personaje savuroase din istoria neamului românesc. Artistul este un excelent mesager al dragostei – al dragostei față de oameni, cărora le dăruiește lucruri atât de frumoase, al dragostei față de artă, căreia îi este dedicat, și nu în ultimul rând al dragostei față de oștire căreia îi aparține de o lungă bucată de vreme.
Cătălin Zisu, general locotenent doctor: Îi mulțumim lui Valentin Tănase că există și pentru tot ceea ce a creat în acești ani. A făcut acest lucru având doi poli: unul imens, la care ne e greu să ne raportăm, dar pe care trebuie să-l invocăm tot timpul, este vorba de credință, este vorba de Dumnezeu. Fără Dumnezeu, fără credință, fără putere, fără o cultură deosebită nu ar fi reușit. Iar celălalt pol este soția sa, o femeie extraordinară, care l-a înțeles, l-a ajutat și l-a prețuit. Dacă maestrul Vișan vorbea despre singurătatea creației, eu spun că nu a fost singur, ci a fost într-o aglomerație inspirațională deosebită.
Valentin Tănase, artist plastic: Pentru orice artist un vernisaj este o sărbătoare, este ziua în care el își dezvăluie întregul său univers interior publicului, cu întrebările, cu îndoielile, cu frământările, dar și cu speranțele și cu aspirațiile sale. E o zi a deplinei sincerități față de ceilalți. Expoziția de față am denumit-o Geneze pentru că multe dintre lucrări se referă la acele mituri primordiale ale începuturilor. Am folosit mituri din mitologia noastră creștină, cât și din cea antică greacă. De cele mai multe ori le consider astăzi pe aceste mitologii ca pe niște povești, ca pe niște basme frumoase, dar dacă ne gândim că există civilizații și popoare, care nu s-au întâlnit niciodată în cursul existenței și are au avut mituri foarte asemănătoare, ne putem întreba dacă totuși în toate aceste legende nu există și un adevăr. Celelalte lucrări sunt foarte figurative și sunt într-un fel niște povești în imagini. Nu sunt neapărat niște proze, pentru că firul epic nu este foarte clar întotdeauna, sunt mai degrabă niște poeme, pentru că folosesc metafore, folosesc tot felul de simboluri și incită un pic la meditație. Am încercat și am dorit ca aceste lucrări să fie un fel de ferestre deschise către imaginația privitorului.

Verbs describe us
0

Scrie ce simți