Purtăm viața sau suntem purtați de viață?

Probabil unul dintre cele mai greu de recunoscut și conștientizat adevăruri este cel al vieții pământene, ca o punte ce leagă două lumi, ca o scară pe care poți doar urca sau poți doar coborî. Străbatarea drumului vieții nu ține cont de condiția fizică sau de condițiile meteo. Cu sau fără tine, drumul vieții se parcurge singur, de fapt merge singur ca o bandă rulantă în gol, dacă nu vrea nimeni să o folosească pentru a coborî sau a urca. Să cobori în adâncul sufletului tău ca să te poți ridica la înălțimea aspirațiilor sale poate fi un exercițiu solicitant, dar în mod cert nu este genul de efort care te încarcă, ba dimpotrivă.

“Toți suntem călători. Trecem de pe un mal pe altul, dintr-o lume într-alta, dar trecerea nu e ușoară, căci apele sunt învolburate. Avem nevoie de ceva de sprijin pentru a putea trece. Acest ceva poate fi literatura sau arta, ceea ce visați voi să faceți. Probabil că acum vă imaginați că ceea ce alegeți vă va servi drept barcă sau plută ca să treceți pe malul celălalt, dar dacă vă gândiți mai bine veți vedea că nu lucrurile acestea vă trec pe voi râul, ci dimpotrivă voi le duceți pe ele în spinare.” (Voi fi acolo, Kyung-sook Shin)

Raftul Denisei ne-a pregătit un nou volum care reprezintă biletul nostru de călătorie spre lumea asiatică, de această dată cea coreeană. Am avut bucuria de a asista la lansarea romanului “Voi fi acolo” de Kyung-sook Shin, apărut la Editura Humanitas Fiction. La eveniment au luat cuvântul violonistul Alexandru Tomescu, care a fost de asemenea desemnat Ambasador al Bunăvoinţei de către Guvernul Republicii Coreea, lect.dr. Diana Yuksel, traducătoarea romanului şi Ana-Maria Caia, scriitoare, jurnalistă, realizator de radio şi televiziune. Întâlnirea a fost moderată de către Denisa Comănescu, directorul general al Humanitas Fiction.
Alexandru Tomescu: Din carte veți afla că există acest sentiment și anume: clipa fericirii ne scapă. Este această nevoie de a prinde și de a fixa clipa și de a avea o amintire a ei. Pe mine pasajul care m-a tulburat cel mai mult din roman este de fapt însăși coloana lui vertebrală și anume acea parabolă a Sfântului Cristofor și mi se pare că nu este întâmplătoare această alegere. Koreea este o țară în care creștinismul este luat mult mai în serios decât în multe dintre țările occidentale. Este o parabolă universală și nu atât povestea în sine cât întrebarea profesorului. Este povestea în care Sfântul Cristofor îl trece pe Iisus printr-un râu învolburat și trecându-l acest râu îl simte din ce în ce mai greu pe Iisus Hristos, pentru că El purta pe umerii săi întreaga lume. Și întrebarea profesorului către studenții săi de la Arte este următoarea: Cine sunteți voi? Sunteți purtatul sau purtătorul?
Ana-Maria Caia: E o carte delicată pentru că este despre niște tineri care încearcă să se lege cumva de lume. Ei sunt singuri la început (toți suntem într-un fel singuri). Tinerii aceștia trebuie să-și creeze un ecosistem în care să trăiască. Ei se găsesc unii pe alții și e interesant că în viața lor totul e legat de cuvinte. Citind cartea care are un aer de mare tristețe, deși totuși nu e o carte tristă, m-am gândit că lumea aceasta este atât de frumoasă pentru că avem multe cuvinte puse în cărți, pentru că avem opere de artă, pentru că avem niște lucruri pe care le-a emanat sufletul nostru, pentru că exista undeva poezie. Mă gândesc cum pot transmite copiilor mei această bucurie – să te poți bucura de cuvinte.

Verbs describe us
0

Leave a Reply