Conferința domnului Ion Caramitru sau dragostea față de meserie și public

„Nu există public prost, există ofertă proastă, există lipsa înțelegerii sensibilității omului la frumusețea limbii pe care ești obligat să o servești. Când limba noastră cea frumoasă este pusă în valoare cu sinceritate și cu combustie, nu există om, nici cel care nu a învățat carte, care să nu simtă puterea emoției.” (Ion Caramitru)

Cred că teatrul este despre puterea emoției care ajunge sau nu la public în funcție de maniera și mijloacele prin care alege să le transmită regizorul-creator împreună cu echipa sa de creație pe un text dat.  Puterea emoției pe care eu ca spectator o simt venind spre mine ca o energie binefăcătoare îmi sporește credința că lucrurile deși pe moment nu par a fi pe calea cea dreaptă ele se vor îndrepta, pentru că eu lucrez la aceasta. Mie, spectatorului mereu flămând, contactul cu teatrul îmi e util și tămăduitor , îmi oferă puncte esențiale de referință față de viață și mă împrospătează cu forțe și idei noi de a privi și a aborda anumite aspecte ale lumii înconjurătoare. Nu e vorba de terapie aici, e mai mult decât atât. E un fel de cult! Cultul de a merge la teatru, de a participa la evenimente culturale și de a te îmbogăți mental și sufletește cu hrana invizibilă și intangibilă pe care o primești prin actul artistic. Aceste întâlniri sunt rare, iar fenomenul de eliberare și regăsire prin munca celuilalt este de prețuit ori de câte ori el se întâmplă.  Am avut bucuria de a asista la conferința-atelier de rostire a poeziei susținută de domnul Ion Caramitru în cadrul celei de-a XXV-a ediții a Festivalului Național de Teatru.

Esențialul în actorie constă în a spune ceea ce nu e scris, a rosti ceea ce nu poate fi rostit sau nu poate să fie rostit. Ce e poezia până la urmă? Poezie asociază un cuvânt altuia, încearcă să construiască metafore, se duce către un liman de idei sau de sentimente și leagă paradoxal, cuvinte de cuvinte, ocupă cel mai mic spațiu tipografic în pagină și are până la urmă cele mai profunde semnificații. În poezie semnificația este adâncimea la care trebuie să te duci să o înțelegi și s-o taci. E paradoxal ce o să vă spun, dar despre asta este vorba.

Domnul Ion Caramitru ne-a împărtășit câteva dintre ideile sale despre modul de împrietenire al actorului cu textul unei poezii, afirmând că interpretul este un intermediar între text și public.   În poezie ceea ce se citește e mai puțin semnificativ decât ceea ce trebuie subînțeles, față de ceea ce trebuie recuperat din spațiile goale din trecut.  Pe mine rostirea care mă interesează este cea a semnificațiilor, nu a cuvintelor în sine. Într-o poezie trebuie descoperită lumea din spatele versului, lumea fierbinte a inspirației poetului. Nu poți reface momentul de geniu, momentul de inspirație, tu, cel care l-ai și avut. Poți doar să îl mimezi, să încerci să-l conturezi. Cum știm, de cele mai multe ori între sublim și grotesc distanța este foarte mică.  Ceea ce-mi place mie și mă interesează extraordinar să fac este să preiau textul pe cont propriu și să-mi descoper emoția în contact cu el, evident dacă poezia îmi spune ceva, ceva peste valoarea estetică, ceva care răsună într-o zonă a ființei mele sensibile la semnificații. Mă interesează să aflu dacă o poezie îmi permite să adaug culturii mele generale o anumită dimensiune, care poate fi morală, filosofică, de cunoaștere, de surpriză, a descoperirilor mele. – fragment din Starea de grație a cuvântului textul pe care domnul Ion Caramitru l-a scris special pentru conferința-atelier dedicate rostirii poeziei.

Personal, această conferință-atelier mi s-a părut o demonstrație excelentă de dragoste și respect față de meserie,  pentru simplul fapt că timp de aproape două ceasuri, domnul președinte, domnul director,  a fost actorul, artistul, care și-a încântat publicul în primul rând prin bucuria de a ne afla cu toții acolo. E un sentiment tare plăcut să simți prin ceea ce se petrece pe scenă (Sala Media nu are scenă, dar înțelegeți ce vreau să spun), că tot ceea ce se petrece acolo îți este adresat ție.  Un alt aspect care m-a impresionat și care vine în sprijinul afirmației mele este  că acest eveniment a avut accesul liber, semn că inițiatorul și-a dorit ca toată lumea interesată să poate veni, și au venit. Dacă urmăriți mini-video-urile făcute de Vivi veți vedea că s-a stat și pe scări. Și ce mi-a mai plăcut a fost faptul că deși avea amplificare sonoră, nu a fost nevoie s-o folosească, eu stând în ultimul rând de sus am auzit perfect.

Selecționezi o poezie și devine a ta așa cum și muzicienii își adună un repertoriu,  ne-a spus domnul Caramitru, iar aici domnul Octavian Aurelian Popa ne-a oferit câteva exemple muzicale.

Actorul Lari Giorgescu ne-a oferit o interpretare la prima vedere a unei poezii alese dintr-o carte la prima răsfoire  și mi s-a părut de-a dreptul fascinant să-l văd pe tânărul actor fiind instruit sau mai bine zis, primind indicații de la domnul Ion Caramitru.

Deși mai avea multe lucruri despre care să ne vorbească, domnul Ion Caramitru a spus că trebuie să se oprească pentru că urmează un evenimente de înaltă clasă, și anume vernisajul expoziției lui Horațiu Mălăele despre care eu am făcut un articol cu video inclus aici.

 

Verbs describe us
0

Scrie ce simți