Lansare cu cântec – Grigore Leșe ne-a horit la Librăria Humanitas de la Cișmigiu

Toamna bucureșteană este bogată în evenimente cultuale, iar eu sunt foarte bucuroasă să pot participa la cât mai multe dintre ele. Indiferent de vreme, o iau pe Vivi și mergem la colindat teatre și librării. Sâmbătă, 10 octombrie, a fost ziua în care am traversat centrul Bucureștiului pentru a ajunge la 3 evenimente – 2 spectacole de teatru și o dublă lansare – de carte și de audiobook, care a dat tonul unei seri reușite de sâmbătă culturală. Mi-a plăcut extrem de mult de domnul Grigore Leșe, care ne-a vorbit dumnealui ce ne-a vorbit despre cum nu e bine să te prefaci că ești țăran, dacă nu ești, despre amintirile sale de la Conservator, despre ce înseamnă să transmiți prin ceea ce cânți la un spectacol… și dintr-odată a început să ne horească! Și din horea aceea am înțeles printre picăturile de ploaie care mă însoțeau spre teatru ce înseamnă să fii pasionat indiferent de vârstă de  o artă. Ce înseamnă să-ți dăruiești harul ceresc lumii de oriunde și oricum. 

Lidia Bodea: Nu cred că sunt multe bucurii pe care să ni le putem face în zilele noastre, dar lectura cărții și ascultarea cd-ului e o bucurie rotundă. Dimpreună ele refac în jurul celui care citește, celui care ascultă, exact acel cerc magic despre care se spunea că rezultă în nopțile târzii de iarnă când părinții citesc povești copiilor. De aceea se citeau povești pe vremuri. Povestea făcea un cerc magic în jurul comunității și-i proteja pe oameni. Aici avem o carte și o muzică. Avem hora care învârtindu-se în jurul nostru cu cercul ei magic ne poate proteja.
Domnul Liviu Dănceanu a trimis o scrisoare pe care ne-a citit-o domna Lidia Bodea: Chiar dacă a aflat după oarece șovăieli cine este, Grigore Leșe, iată rămâne fidel unui înger – horea, o formă anticipată către care se îndreaptă în ritm de ispită ca unică patimă ce se vindecă doar venerând-o. Patima pentru horea lăpușeană este la Grigore Leșe un fel de suc îmbietor al gândirii, ce împiedică amurgul setei de viață, smulgând ceea ce este ascuns din ceea ce e evident, viitorul din prezent, visul din ceea ce e deja în agonie ori chiar sensul din ceea ce e absurd.
Silviu Angelescu: Demersul lui Grigore Leșe este adevărul. El caută un adevăr.Adevărul acesta este nu numai un adevăr căutat în lucrările și cercetările cărturarilor începând cu Dimitrie Cantemir, pe de o parte. Pe de altă parte, este căutat în viața rurală, la țăranii pe care îi caută și îi chestionează, deși el provine din acel mediu. S-a născut într-un sat din Țara Lăpușului. Revine acolo cu înduioșare la rădăcinile sale, pentru că este o lume, care l-a modelat.
Dan C. Mihăilescu: Îl admir pe Grigore Leșe și îl consider șeful falangei întârzietorilor din România. Este un termen la care țin. Este al lui Constantin Noica. Omul care spunea că noi cei sceptici, sau chibzuiți, răbdători, înțelepții, nu putem să ne opunem mersului lumii care este inexorabil înspre mai rău. Suntem în măsură cel puțin să cerem o secularizare amiabilă, adică să fim lăsați să murim încet. Întârzietorii sunt oamenii precum Constantin Noica, Grigore Leșe, pictorul Ștefan Câlția. Și cred că suntem mai mai mulți din această sală, care sper că nici unul nu este pentru fast și suntem pentru slow.
Grigore Leșe: A venit vremea să strângem șurubul educației muzicale și să raportăm muzica noastră la standardele mondiale. Am experiența asta. Temperamentul românesc cu cel arabo-persan, muzica bengaleză, pakinstaneză cu muzicile incantatorii de la noi, rafinamentul poveștilor din creațiile epice cu cele din Serbia și Scandinavia, Pirinei și Alpi. Muzica lumii trebuie să fie indiferentă la politică. Există în lume o muzică sobră care reclamă severitate și seriozitate. Aici se încadrează Horea în grumaz. Această muzică se îngemănează cu muzicile comode, pline de agitație și veselie. Ele au o atitudine de extaz, sunt pasionale, dar nu părăsesc artisticul. Acum e musai să vă horesc și apoi să mai vorbesc!

Verbs describe us
0

Scrie ce simți