Pe urmele lui Trixy Checais printr-o carte

 

Într-o seară rece și pretențioasă de octombrie, în care frigul te îndemna spre o sobiță și un ceiuț fierbinte, eu m-am adăpostit ca un mic pitic hoinar în Biblioteca Metropolitană. De cum l-am zărit pe domnul Răzvan Mazilu, parcă și vedeam un spectacol de dans al cărților de pe rafturi. Ce se petrecea de fapt acolo? Centrul Național al Dansului a organizat cel de-al doilea eveniment din cadrul Time Dance Connection. Bucharest in Action (1925-2015) – Harta istoriei dansului contemporan în București prin lansarea unei cărți-document despre o valoare artistică a culturii dansului românesc – „Trixy Checais. Cartografia zborului”, de Gina Șerbănescu

„Pentru ca în România dansul să dobândească un statut firesc, acela de artă egală cu celelalte arte, gestul trebuie să se impună ca un eveniment, în sensul că nimic nu trebuie făcut sub unei anarhii a semnificațiilor, că motorul a ceea ce este transmis trebuie să fie reprezentat de ceva care are prin excelență spus într-un limbaj ce solicită sens în concentrație maximă.”  (Gina Șerbănescu, Prolog. Aripi într-un „Sertar”, Trixy Checais. Cartografia zborului)

Dintre personalitățile prezente la eveniment, au luat cuvântul regizorul de film, domnul Tudor Giurgiu, coregraful și regizorul de spectacole, domnul Răzvan Mazilu și doamna Vava Ștefănescu, managerul Centrului Național al Dansului București.

Vava Ștefănescu: Apariția acestei cărți este printre puținele bucurii personale din ultimul an. O spun ca reprezentant al Centrului Dansului. Este o mare reușită și îi mulțumsc Ginei în primul rând pentru un efort extrem de meticulos, care nu s-a rezumat doar la anul acesta. Este atât de bogată și de fascinantă istoria dansului încât copiilor ar trebui să le placă să citească o carte despre Trixy Checais, cu atât mai mult adulților. Nici nu este o teorie filosofică, care te depășește, ba din contră, chiar poate să-ți aducă ceva cu care să trăiești de acum înainte. Această carte nu ar fi văzut lumina și voi nu ați fi avut ocazia s-o citiți dacă nu era Editura EIKON.
Tudor Giurgiu: Datorită lui Trixie peste ani am avut șansa să mă întâlnesc cu Nina Cassian la New York. O întâlnire minunată pentru mine. Stăteam de vorbă cu doamna Nina și o întrebam cum era Trixie. Sunt interesat să lucrez un film inspirat din viața și din destinul lui Trixie. E yb proiect care datează demult. L-am lăsat deoparte, m-am apucat de altele. Spre bucuria mea interesul a rămas la fel. E un proiect care acum a început să fie pus pe roate. Vreau să-i mulțumesc în primul rând lui Răzvan datorită căruia am aflat cine a fost Trixy Checais și ce a însemnat el pentru dans. Vreau să-i mulțumesc Ginei care m-a introdus și mai mult în biografia acestui personaj extrem de interesant, și special și încă nerecuperat în cultura română.
Răzvan Mazilu: Trixy Checais era spiritul creator polivalent, scenograf de costume, cu mult înaintea timpului său, care era ca tip de estetică înaintea și locului și spațiului de la Galați și înaintea a ceea ce însemna dansul acolo. Tot acest demers de descoperire a lui Trixie Checais a venit dintr-o revoltă a mea și dintr-o panică în egală măsură. Țin minte că mă plimbam în anii 90 începutul anilor 2000 în sălile de balet ale Operei din București, unde sunt pe pereți tablouri cu momente din spectacole, cu balerini celebri, cu coregrafi celebri, dar noi nu știam cine sunt. Nu scria. Sigur că m-am interesat, pe unii i-am și recunoscut. Colegii mei mai mici de la liceul de coregrafie nu știau nume mari ca Irinel Liciu, oameni care au scris istoria dansului românesc, baletului clasic. Atunci mă împăcasem cu ideea că dansul este efemer și perisabil și ce superbă este această efemeritate, dar mi-am dat seama în același timp că suntem un popor fără memorie care nu știe să își păstreze și să pună la locul meritat valorile și lucrurile importante care s-au întâmplat. Din cauza aceasta și senzația aceasta permanentă că trăim într-un etern pionerat și că inventăm noi dansul contemporan.

Verbs describe us
0

Scrie ce simți